blog ca blogu

mă obosesc

2012-01-17T21:19:00.002+02:00

unele relaţii...sunt ca bătrînii paralitici...

cîndva visători, frumoşi şi neliniştiţi
acuma bolnavi, depresivi şi nevrotici

pe care nu-i poţi lăsa fără supraveghere şi care te storc de forţe, libertate şi demnitate

dar cel mai grav - te storc de vise
unele relaţii

.

te găseşte oriunde

2012-01-14T00:19:00.000+02:00

şi cînd te năvăleşte cîte un val..
cîte un val nebun de dor
nu contează cine eşti, cît ai pe card, sau unde te afli
el te găseşte oriunde

şi cînd te năvăleşte cîte un val
nu mai contează nimic
parcă devine posibil orice pe lume
doar tu nu poţi scoate un cuvînt..

te copleşeşte şi te răstoarnă...

rămîi pustiu după ce trece

.

despre verzi şi uscate

2012-01-10T23:23:00.001+02:00

Ştii sentimentul cela cînd iarna este forţată să plece pentru că aerul deja se dezmorţeşte, adie cîte un vîntişor proaspăt de primăvară şi copacii goi par a se arunca în dansuri erotice.
Pe ramuri, abia de se observă, încep a se umfla mici semne de viaţă. Şi ca un adevărat preludiu acestea cresc încet, pînă nu mai rezistă şi se desfac într-un verde pal şi fraged. Atît de sincer şi gingaş, fără aluzii, fără îndoieli şi fără de gînduri ascunse se deschid în faţa ta ca pentru ultima dată în viaţă ~~poate pentru că aşa şi este.~~

Mici şi firave, vor creşte şi te vor bucura pînă la ameţeli. Le vei privi pierdut(ă) şi le vei asculta şoaptele.
Şi încă mereu vei bănui că nu va dura mult.
Pentru că ele se vor trece într-o zi. Vor fi purtate de vînt sub priviri străine şi vor fi duse fără urme.

aşa sunt declaraţiile de dragoste

Exact. Şi ele se ofilesc într-o zi.
Chiar dacă păstrezi printre foi de caiete cîte o frunză uscată
în amintirea primăverii

imagine
.

despre oameni

2011-12-23T15:14:00.000+02:00

doi oameni..
mereu este vorba despre careva doi oameni.
doi oameni pot fi prieteni, colegi, rude
ei pot fi iubiţi, amanţi, suflete pereche

doi oameni care nu pot fi împreună, nu pot fi nici separat
doi oameni care nu pot fi împreună nu se pot despărţi
oameni care tind să-şi vadă oglindirea în ochii celuilalt nu se pot despărţi prieteni
pentru că nu se pot despărţi

ei se vor separa duşmani, care se iubesc
şi vor urî clipa în care s-au cunoscut
şi se vor bucura în taină fiecărei întîlniri întîmplătoare
şi îi va mistui gîndul ...

Mereu este vorba despre doi oameni
careva doi oameni
oare ce-i aşteaptă pe ei doi în viaţă

.

7 mlrd - update

2011-12-19T23:23:00.000+02:00

Suntem 7.
7 miliarde de oameni trişti.
Bunicii noştri nu-şi mai amintesc bucuriile de altă dată. if any...
Părinţii noştri îşi regretă visele, tinereţea şi posibilităţile ratate.
Noi... noi suntem dependenţi de reţele sociale, ne facem acolo fraţi şi surori ca să simţim pe cineva aproape, împărtăşim cu oameni străini emoţii şi le trăim de fapt în faţa unui monitor.
Fete şi băieţi îşi regretă întilnirile neîntîmplate, îşi desenează în culori vii visele ca să rămînă o urmă din acestea, îşi plîng dragostile puse la altar cu sacrificii, îşi simt reci umerii neîmbrăţişaţi, au buzele neatinse, privesc gînditori spre orizonturi şi speră. Totuşi speră.
Suntem deja 7 miliarde
de oameni trişti
care speră

.

era odată

2011-12-17T15:45:00.000+02:00

ca niciodată un cîine. Nu era cel mai frumos, sau cel mai bun, sau cel mai ..cum acolo tre să mai fie cîinii. Deci era un cîine oarecare.
Şi trăia bine. Parcă. Avea un stăpîn drăguţ, care îi zimbea cînd revenea acasă, uneori îi mai vorbea şi chiar uneori ieşea să-l scoată la plimbare.
Nu mai înţeleg dacă stăpînul îşi iubea cîinele, cert este un lucru - că nu-l lăsa să plece vreodată şi că ignora pustietatea ceea din privirea cîinelui.
Nu avea timp pentru tot felu de porcării din astea - ca sentimentele şi încă mai puţin timp avea pentru a le discuta.
Şi cîinele.. ce cîinele. El pur şi simplu avea stăpîn.
Bun, rău.. nu mai ştiu. Un stăpîn oarecare. Care nici măcar nu vedea că are o comoară poate. Poate nu.
Că mulţi şi-ar fi dorit dintotdeauna o astfel de "rasă" bănuia, poate. Şi îi plăcea să ştie că îl are. Să ştie că îl invidiază pentru asta unii cînd îl văd. Că are ceva ce vor şi alţii. Aşa că să stea acolo cuminte, pînă la următoarea plimbare.
Dar cîinele, ce să zic, ştia că are stăpîn.

imagine
.

şi nici măcar iarna nu-i iarnă

2011-12-14T23:12:00.000+02:00

Azi dimineaţă, ajunsă în birou, am înţeles că nu văd nimic peste geam.
Alb. Doar alb unde n-ai întoarce privirea.

Se pare că sunt exact în astfel de ceaţă de mai multă vreme.
de-ar fi numai ceaţa..
de s-ar opri pentru puţin bătăile inimii ca să pot să gîndesc în linişe.
Să înţeleg cine ne răpeşte zilele
şi de ce
În care din lumi s-a rătăcit sensul şi rostul
De ce se spun sute de cuvine, dar nu acelea
anume acelea rămîn în ceaţă. Pe partea în care nu se vede.
Şi cînd nu-i ceaţă se ascund sub frunze, sau iarna sub zăpadă, în umbră vara... acolo unde nu se vede.. unde n-ai întoarce privirea.

şi numai de s-ar opri puţin bătăile.. ca să le auzi clare în linişte, sau le vezi unde nu sunt scrise.

vorba cîntecului - the rest is still unwritten

.

cam aşa ceva

2011-12-03T23:32:00.000+02:00

primăvară mereu

2011-12-03T22:02:00.002+02:00

pare că francezii sunt mai fericiţi
mai fericiţi decît mulţi alţii.
să fie asta pentru că din geamul biroului în care lucrează se vede grandios le tour eiffel
sau poate pentru că atunci cînd mergi pe străzile oraşului îţi răsună mereu în gînd la vie en rose
poate pentru că au parte de primăvară veşnică
sau pentru că au o altă filosofie a vieţii

nu ştiu de ce anume
dar atunci cînd le întilneşti privirea tristă, par împliniţi, resemnaţi şi.. fericiţi
.

.

de partea cealaltă

2011-11-21T23:30:00.000+02:00

ce te face să crezi?
pe tine ce te face să crezi?
să crezi în soarele care va răsări încăpăţinat dimineaţă de dimineaţă
să crezi că vor trece rănile atunci cînd calci desculţ prin ruine
ce te ţine
te opreşte
să nu arunci lanţurile rupte şi să fugi în ceaţă şi nori, dacă acolo e mai lumină?
cum poţi şti care-i adevărul, dacă fiecare-i cu adevărul propriu
de ce ţii morţiş să nu faci un pas
şi apoi te arunci direct în prăpastie

ce te face să crezi?
pe tine ce te face să crezi.. că cerul de fapt îi de partea cealaltă a prăpastiei?

gîndire pătrată

2011-11-20T18:30:00.002+02:00

Privesc uneori cîte un video, care-mi arată ca pe palmă unde anume greşesc şi unde ar fi cazul să merg ca să ies din întuneric. Video care inspiră şi despre care, de regulă, se zice că schimbă vieţi. Nu ştiu. Poate. La mine se termină cu multe emoţii şi un gînd utopic - daaaa, vreodată...

Nu ştiu dacă toate fetele fac aşa, dar eu vă zic sincer - am o trusă care conţine elementarul (doar fetele vor înţelege acuma că elementarul include o mare grămadă de chestii, but still...) pentru machiaj. Trusă pe care o am mai mereu în geantă. Şi pe care suficient de regulat o completez cu must hăvuri. Dar.. cei care mă cunosc, probabil se vor întreba acuma - "la ce-ţi foloseşte?"

Dacă eu aş fi prietena mea, mi-aş citi morală şi mi-aş spune şi mi-aş tot spune lucruri, pe care vorba ceea, eu ca şi "cîinele le înţeleg, numai că nu le vorbesc" (a se citi - nu le fac). Şi mi-aş da sfaturi, toate corecte şi adecvate. dar

Dar eu de fapt sunt duşmanul meu şi în gîndirea mea nu are loc visul. El este mereu în afara pătratului. Aşa că zîmbesc şi privesc cum se duce.. ceea ce are să se ducă.

Eu, ca o ipocrită adevărată, ştiu cum aş vrea să se facă lucrurile, doar că le fac aşa cum trebuie. nu ştiu cui trebuie..
care ar învăţa să citească o carte prin întuneric,dar nu şi-ar aprinde lumina, dacă aşa se cere.
şi-mi pare rău de mine.
îmi pare rău de noi toţi.. cei care din bunul simţ, din frică, din corectitudine obsesivă sau prostie omenească îşi pun de Crăciun un singur vis măreţ şi nobil "să fie pace pe lume!" şi rămîn cu visul neîmplinit. Pentru nu au ştiut ce să-şi dorească.
Pentru că aşa trebuie.
***
evenimentul de azi, după acelaşi scenariu, m-a inspirat, pe alocuri mi-a arătat calea şi mi-a explicat diferenţa.
Şi ajunsă în patru pereţi, m-am învelit în gîndurile mele, ca să le văd clare şi ca să ştiu.. că nu trebuie să aştept Crăciunul ca să-mi pun o dorinţă.. şi încă mai puţin trebuie să aştept semne din ceruri că să văd visul realizat.
Aşaş că, de această dată, poate reuşesc să ies din pătratul în care mă închid şi uşa căruia am lăsat-o deschisă.
poate da. vreodată...
.

am găsit

2011-11-10T21:19:00.000+02:00

şi am constatat că scriu aici doar emoţii.
nu cred că voi scrie totuşi vreo dată raţional.
da şi de ce

şi am găsit.

ştiţi teoria despre jumătăţi, perechi şi tot felu de alte chestii frumoase.
de mai mult timp mă gîndesc la teoria- antiteorie.
că există persoana - jumătate, care poate scoate monstrul din ~~mine~~ tine.
aşa că să faci şi să spui lucruri pe care nici nu le-ai bănuit
să tremure vocea ne nervi
să-ţi redescoperi tembrul
şi să nu vrei
să vezi
pe nimeni
să zici nimic
şi să revii cu greu din "Halk", în pielea ta sub claire de lune
iar cît asculţi, să ţii pumnii strînşi morţiş
şi să fii gata de un alt atac
mereu.

aşa ceva există
ar trebui să existe
eu am găsit.
.

"cu ocazia sărbătorilor de iarnă"

2011-11-09T13:01:00.001+02:00

eu cînd nu ştiu cum să răspund la vreo întrebare delicată, care cere să explici de ce sau cu ce ocazie, am răspunsul universal "cu ocazia sărbătorilor de iarnă".
Pentru mine nu-i decît un "argument" irefutabil (apropo, încă un cuvînt după care oamenii de regulă nu te mai contrazic), cîteva nopţi nedormite, miros de portocale şi brad, poze tematice pe facebook în care se tăguiesc toţi, de dorit şi Mark şi spam SMS, de regulă făcut forward.
Bine, asta pentru mine.
Încă pentru mine reperul care mă mişcă activ spre sfîrşitul lunii este - salariul. Nu este o idee fixă. Banii nu sunt rostul vieţii mele. Sunt ceea ce fac viaţa viabilă, dacă pot spune aşa.
Pentru unii, însă, mulţi unii, reperul care dă speranţa "încă puţin, încă mai pot, încă rezist" este tocmai acel "cu ocazia sărbătorilor".. deci de la Crăciun, la Crăciun. Atunci cînd peste tot se va scrie cît de tristă este realitatea, cît de mizere sunt condiţiile de trai, cît de duri şi impasibili sunt oamenii, unii, totuşi, le vor aduce în dar saci cu ce nimereşte şi după o mică pauză toate vor rămîne iar în umbră. Dar umbră din aia, care nu că nu s-ar vedea, dar pe care alţi unii intenţionat nu vor s-o vadă. Aşa-i mai comod.
Şi multora le este greu. Bănuiesc, "greu" este cuvîntul care cel mai puţin descrie cum trăiesc multă lume.

Eu cînd rămîn cu 1000 de lei pe card încep să am tremurici, cum să fac s-o trag pîn la sfîrşitul lunii... Bunica mea primeşte pensie 600 de lei. Pe lună. Multă lume are de supravieţuit pe bănuţi...pe lună... sau pe an..
Nu ştiu cum se descurcă. Ştiu doar că bunica mea-i în siguranţă.

În subterana de lîngă Unic, mereu în acelaşi loc, stă un nene, de peste 30 de ani. Nu are membrele, de la jumătate. Sigur l-aţi văzut măcar o dată. Cerşeşte. Nu ştiu cum ajunge pînă acolo zi de zi. Nu ştiu cum stă în soare şi ger. Nu ştiu ce mănîncă şi dacă mănîncă în general. Nu ştiu dacă are vreo speranţă şi dacă a avut vreo dată vreun vis.
Ştiu că este cineva în spatele lui, care face bani şi din asta. Că el de fapt este acolo la locul lui de muncă. Ştiu că mi-e milă şi mă iau fiori de frică atunci cînd îl văd. Şi de obicei, îi las ceva. Dar asta nu schimbă nimic pentru dînsul.
Nu schimbă pentru nevoiaşi nişte "oase" aruncate de cei sătui de sărbători. Nu schimbă pentru oameni faptul că toţi sunt conştienţi de situaţia de-a .... din ţară. Eu încă nu ştiu ce să fac ca să schimb ceva.
Încerc, mărunte, dar încerc. Mulţi încearcă. Doar că disper atunci cînd văd că sunt ca picături de apă mărunte şi rare într-o mlaştină. Ca şi lacrimile... ce folos din ele.
Eu nu ştiu în ce cred oamenii. Nu ştiu cum rezistă. Nu ştiu cum să facem să-i învăţăm cum "să-şi coacă o pîine", decît să le aruncăm cîte o felie atunci cînd îi revedem.
Ştiu doar că tot încă vreau "să înot", deşi sunt în mijlocul apelor şi nu ştiu în care parte este malul.

p.s. mulţi, probabil, în general nu cred în existenţa unui mal...
p.s. 2 aici mai mult emoţii. cînd vor trece.. voi scrie ceva constructiv şi raţional. cred.
.

in memoriam

2011-10-29T23:58:00.001+03:00

Ştiţi expresia "спортсменка, комсомолка и просто красавица"? era cu siguranţă despre mătuşa mea.

Femeie în toată firea. Sfioasă, inteligentă, mîndră.

Îmi amintesc, îmi povestea, că în copilărie a făcut şi gimnastică şi dans şi muzică.

Făcea totul cu dăruire.

Îmi povestise că după nunta ei a mai durat o săptămînă pînă la prima noapte de dragoste. Bărbatul căruia s-a dedicat, însă, nu a meritat, părerea mea.

A născut două fete, care însă nu i-au urmat exemplul în nimic.

Era foarte blîndă şi atunci cînd trebuia să fie dură inclusiv.

Nici nu-mi amintesc clar ziua în care ne-am întîlnit pentru ultima dată.

Azi se fac 7 ani de cînd nu mai e.

Acuma regret nespus că nu mergeam s-o văd mai des.

Regret toate serile şi poveştile pe care nu ni le-am spus.

Regret că am văzut-o rar zîmbind.

Uneori o visez.

Şi în vise e aceeaşi - Femeie rară, din acelea pe faţa cărora ca o amprentă stă sacrificiul ca rostul vieţii.

A sacrificat tot ce-a putut. Mereu.

Şi vreau să cred, că măcar acuma, oriunde ar fi, e fericită.

valuri

2011-10-22T13:55:00.004+03:00

mi se mai întîmplă să pierd
să pierd firul care m-ar readuce din vis în realitate, da şi la ce bun.

ultima dată cînd m-am pierdut pe malul mării
era rece şi zbuciumată
nu mă lăsa să văd nimic decît valuri enorme, care mă vor îneca în curînd

ea îmi curgea pe obraji, pe care mi-i usca vîntul
şi reuşea cumva să-mi strîngă inima ca să nu am aer

nu mai era nici cer şi nici pământ
era doar marea
marea dezamăgire
un deşert de mare
cu valuri spumoase stîrnite în zadar
pe care nu le va vedea vreodată nimeni
nu le va aprecia măreţia
nu va reuşi să le stăpînească puterea
să le cunoască rostul
să le simtă tandreţea...
se vor sparge şi zbuciuma în zadar
o veşnicie
.

în meniu - catlete

2011-09-30T19:19:00.002+03:00

Am citit recent un articol. Nu, nu vă dau link pentru că e un rahat şi dacă-l atingi ~~pute~~ te murdăreşti. Da şi la ce serveşte un link, dacă tragi un browse pe gugl şi dai de sute, chiar şi mii de rînduri înşirate ca nişte rufe murdare de presă care cică te informează şi sesizează unde îi buba. Ce comunică genu ăsta de postări e banal şi previzibil pînă la ridiculitate. Texte goale, negru pe alb, despre nimic, în care dacă înlocuieşti subiectul discutat, tot rămîne text coerent. Ca şi în exerciţiile de prin clasa 4 (nu mai ştiu, prea mult timp a trecut :D ) fill the gaps with the appropriate words. Aşa de parcă ar avea şabloane de articole gata, care la necesitate sunt completate cu titlu bombă cu numele necesare şi vreo două trei fraze de la care e prevăzut să-ţi curgă o lacrimă.
Astfel catleta îi gata şi e servită fierbinte pentru o digestie mai bună. Iar moldoveanul nostru care e mereu flămînd înghite fără să rugume şi zice "aoleu, că bine zici" şi nici măcar nu face intoxicaţii că e deja imun la alimente expirate.
Şi nu înţeleg cum să publici rahat sub care zici că "nu eu l-am făcut, l-am găsit în stradă" astfel cică să pari curat şi imparţial.
Cum oare e să insinuezi că eşti ochii şi urechile lumii, da să le comunici povăşti cu zmăi ca să le fie frică şi să urască pe zmăul pe care tu îl displaci la moment. Probabil la fel cum un medic ar prescrie pacientului său bolnav de diaree nişte laxativ, pentru că are comisionae de la farmacii.
Şi dacă tot am ajuns să văd Media ca pe un fel de traducători ai informaţiei obţinute de la sursă şi ~~distorsionată~~ adaptată pentru public, atunci vine la temă un banc:

"Заходит бизнесмен в свой офис. Там сидит группа иностранцев и говорит:
-Оленька, мне кофе, а этим трём пидарасам чай.
Голос из группы:
- двум пидарасам! я переводчик!"

p.s. e bine să nu ai nevoie de translator

imagine editată
.

admir, deşi critic

2011-09-24T01:34:00.001+03:00

Eu îl admir pe tata. Probabil v-am mai zis acest lucru, nu şi lui.
Admir în el inclusiv şi ceea ce critic.
Cînd era flăcău a trecut prin şcoala pedagogică, apoi un "tehnikum" de vînzări şi ca să facă plinul a făcut Drept la USM.
În ceea ce făcea, tot ce făcea era corect - fără contradicţii între de jure şi de facto. Corect pînă la aberaţii ~~partea care-o critic desigur~~
A făcut foarte multe pentru mulţi oameni. Şi nu oameni obişnuiţi, ci veterani şi pensionari, anume cei care au mai mare nevoie. Aşa a fost specificul lucrului. Şi dacă trebuia să lupte pentru drepturile sau necesităţile lor, el o făcea fără multă vorbă sau bătut de pumn în piept. Şi nu ştiţi cu ce ochi recunoscători îl priveau - cea mai cea mai dintre motivaţii.
În anul în care fratele meu urma să se căsătorească, s-a întîmplat să fie inundate mai multe localităţi în ţară. Data nunţii şi invitaţiile desigur toate puse la punct. Tata a fost anunţat să anuleze nunta, pentru că se declara doliu. Tata a demisionat în schimb.
După o perioadă a decis să meargă "la făcut bani" peste hotare, pentru că uşile erau închise acuma pentru el. Eram prin clasa 9. A venit cu mulţi, da mulţi bani pentru vremea ceea, dar prea obosit.. lucrat de pe la 3 noapte pe ploaie şi vînt şi sigur nu le mai ştiu pe toate.
Cînd un prieten i-a propus cetăţenie română în baza doar a paşaportului şi pentru care să mai primească pe deasupra bani -vreo 100$, tata a zis zîmbit, a mulţumit şi a zis că are deja Cetăţenia de care are nevoie.
Cînd a lucrat la inspectoratul fiscal local, n-a rezistat mult. Prea mult urăşte corupţia şi corupţii.
Au urmat iar perioade în care a mers peste hotare. Prea motivante sumele şi prea demotivată perspectiva din ţară.
Acuma la tentativă de angajare acasă, este întrebat de vîrstă, apoi informat că nu au oferte pentru el.

Şi încă tata ştie să le facă şi refacă pe toate, dar în special să se dedice pentru cei dragi.
Una n-a ştiut - să se aranjeze "bine merci" ca unii, deşi a avut ocazii sute. Nu iubeşte tata ocazii
asta critic, deşi admir :)

imagine
.

filmele sunt inspirate din viaţă

2011-09-09T23:58:00.002+03:00

Cînd era mică Lilia visa să crească cît mai curînd mare şi frumoasă ca mama şi încă să fie vînzătoare, bună, ca mama. Tatăl îi lucra şofer şi visa la propria maşină. Trăiau în 4. Ei trei şi bunica.
*
"Tata îşi dorea atît de mult o maşină că au decis să împrumute bani. Şi au luat. Ne-a dat şi bunica tot ce avea pe "knijkă". Aşa că acuma eram şi noi bogaţi şi ne invidiau chiar şi prietenii tatei."
*
Într-o seară bărbatul nu venise acasă. Au aflat că făcuse accident.
*
"Mama a zis că pleacă la tanti Lida să facă bani să scape de datorii. Tata tăcea. Era întotdeauna amărît şi mergea doar în cîrjă.
"Cînd a murit bunica tata a început să bea. Bea în toată seara cu neni diferiţi."
*
Unul din aceşti prieteni a violat-o pe Lilia de trei ori cît taică-su dormea dus pe masă.
*
"O vecină s-a plîns la primărie şi au venit nişte doamne să mă întrebe ce-am păţit.Tata tăcea. Aşa că m-au luat la internat. Pe drum toţi se uitau la mine şi dădeau din cap, iar Gheorghiţă care-mi ducea geanta în clasa 3 mi-a strigat din urmă - Curvotino"
"Acolo fetele mă întrebau dacă doare şi dacă mi-a plăcut. Eu nu ştiam ce să zic. Apoi a sunat mama. A plîns şi a zis că îmi cumpără de Crăciun telefon nou."
"De paşti mama a venit acasă. M-a luat în vacanţă de la internat. A venit cu un nene urît cu maşină frumoasă, îmbrăcat curat şi de la el mirosea nu ştiu cum altfel. Cît părinţii strigau în casă, nenea se uita straniu la mine. Nu ştiam ce să fac aşa că am mers să văd ce fac găinile"
*
Au urmat ani de tăcere.
*
"O prietenă de la internat mi-a zis - fa, tu eşti frumoasă, ai putea lucra uşor la chişinău.
Cum numai am împlinit 16 am mers în capitală. Am strîns nişte bani şi m-am gîndit să merg şi eu la mama.
Tot era cu bărbatul cela. El şi acuma mă privea lung. În zilele în care rămîneam în doi acasă îmi băga mîinile peste tot. Şi îmi era greaţă de el, dar îmi dădea bani. Pînă ne-a prins mama în pat. Şi a plecat. Eu am rămas cu el. Şi parcă s-a aranjat viaţa cumva"
*
Ironic, dar parcă fiecare a avut oarecum visul împlinit şi Lilia a ajuns mare şi frumoasă şi"vînzătoare - mai bună ca mama" a devenit.

imagini cu fete frumoase găsiţi pe google
.

fricoasă pe jumătate

2011-09-03T15:32:00.001+03:00

tu ai o avere? Nu rîde, nu te întreb de bani.
Întreb de oameni dragi alături de care te simți împlinit și de care amintindu-ți zîmbești

dar ai o foaie albă? în care să nu ai ce scrie pentru că se întitulează "lucruri pe care le regret"

zi-mi poate ai un safeu? Nu unul în care să păstrezi arma și hîrtii supranumite "de valoare", ci în care să ții visele și speranțele, astfel ca să nu fie spulberate de orice adiere de vînt.

vreau să știu dacă ai o zi? ziua de azi.. toate zilele de azi.. de care să te bucuri ca de sărbători.. nu doar de cele marcate cu roșu în calendar

mai zi-mi dacă ai un loc? un loc pe lume unde să fii acasă și în care să fie liniște și pace..

dacă nu le ai, atunci probabil nu ți-e frică de nimic pe lume. Pentru că nu ai ce pierde.

eu, uite, sunt ca și titlul fricoasă.. fie și pe jumătate

imagine
.

siptămbăr ăghen

2011-09-01T22:22:00.003+03:00

cum n-am încercat eu entuziasmată să trag vara de coadă, că tot, ce-a avut să se întîmple s-a întîmplat.
a venit, exact cînd nu o aștepta nimeni, toamna.
în repetate rînduri am pornit să scriu și tot am scris în gînd despre vară, vise, vacanțe și speranțe care să rimeze, că tot am ajuns să scriu de toamnă.
așa suntem noi eu le facem pe toate apoi, trase de... coadă

și cînd 1 septembrie vine pe neprins de veste peste tine, realizezi după mînile uscate și picioarele reci că totuși a venit cît n-ar fi de straniu.
Și nu că mi-a făcut ceva, da mereu aveam impresia că toamna îmi răpește ... din soare, din vacanță, din libertate, somn împlinit și admirat de cer nocturn, din toate..
Mereu mi-a datorat ceva toamna. doar că pretinde a fi pe invers lucrurile. și nu cere, dar ia ce-i place.
iar eu mută privesc în altă parte, căutînd rămășițe.

Ș-apoi trag niște ciorapi moi, o ceașcă de ceai în mînile cu urme de cremă, și constat iar:
că toamna nu răpește nimic. eu le cedez. pe toate. mereu.

P.S.
I know we could live tomorrow
But I know I live today,
I know we could live tomorrow
But I don’t think we should wait! No..

I know we could..

tăt normal, asta eu cînt

imagine

recomandare #mat

2011-08-11T14:44:00.000+03:00

Dacă începi să numeşti colegii cu numele greşit,
dacă eşti în căutarea stiloului pe care îl ţii în mînă,
sau dacă intri la baie, găseşti lumina aprinsă şi o stingi...
sau încă te închei la pantaloni şi nu bagi cămaşa.. aşa că repeţi procedura deja cu băgarea cămeşii..
desigur urmează să ieşi de la baie şi să aprinzi lumina cînd ieşi...
caroce am cam obosit şi văd că îmi curge streşina.

aşa că declar oficial că iau cîteva zile de concediu şi că nu mai pun mîna pe întrerupător.

şi hai ceva mai viu s n-adorm

expirat

2011-08-02T00:32:00.000+03:00

N-o mai văzusem pe fata aia luminoasă de cînd absolvisem facultatea. Nici nu bănuiam că o pot întîlni pe undeva. Și doar întîmplarea a făcut să ne revedem.

Parcă nici n-au trecut atîțea ani. nu zic cîți. Și parcă era aceeași. Nici o schimbare. Poate doar... acuma avea ceva, nu puteam înțelege ce anume, dar am decis că poate este mai matură.

Era cam tîrziu deja, că am tot stat să povestim amintiri de prin studenție, cînd a sugerat să mergem să iau niște poze. La ea acasă, nu era departe, așa că de ce nu. Am mers.

Deja adînc în mintea mea îmi imaginam că are cu siguranță tot ce și-a dorit, că așa părea ea - femeie care știe ce vrea și știe cum să obțină.

În casă era lumină, peste tot. De unde eram eu așezată se vedea în odaia de alături o mînă care atîrna de pe pat și de unde venea un aer greu de beție, îmbinat cu aromă de rufe spălate și încă miros de mucegai, pe care cred mi l-am imaginat eu..

Jos lîngă același pat erau împrăștiate o grămadă de haine. Ea intrase în odaie să caute pozele. Am auzit-o oftînd. Apoi un schimb de fraze:

- De ce ai dat jos hainele? Eu n-am reușit să le strîng dimineața... chiar a fost greu să le strîngi tu?

- Închide-ț ibala...

a urmat tăcere

în care au fost aranjate hainele. s-au auzit deschizîndu-se niște dulapuri... și peste puțin a ieșit.

A început să zîmbească rușinată și explica ceva cu mîinile tremurînde. eu tăceam. Am presupus că mirarea de pe fața mea a cerut explicațiile. A ieșit să mă petreacă. Schimbat numere de telefoane. Și am mers acasă.

Abia atunci .. cînd am privit prin poze am înțeles ce anume avea schimbat.

Nu mai era femeia ceea. Se sufoca de fapt într-o căsnicie expirată. Și pretindea că nu știe acest lucru.

Iar produsele expirate le arunci, nu le ții ~~aproape de suflet~~

imagine

to give or not to give. birth

2011-07-04T22:32:00.002+03:00

Eu mă uit la știri. În toată seara. De regulă de mai multe ori pe seară, la mai multe posturi TV. Și tot de regulă se întîmplă lucruri șocante care încep să devină un fel de normă.
Azi a fost o secvență în care se vorbea de protestul unui grup de tineri împotriva avorturilor. Că acestea se egalează cu om-ucidere și multe alte cuvinte cu tolc. Că acestea în republică îs extrem de multe și că trebuiesc oprite. Nu știu dacă ei înțeleg bine ce spun și dacă ar proceda exact așa cum pledează în situația critică, dar dacă da atunci - Respect!
Mi-am amintit apoi, cîndva credeam, iarăși naiv, că ele nu se fac și în Moldova. Dar m-am documentat făr să vreau într-o vară.
Nu, nu am zaletit, spakoina ;) nu mi s-a întîmplat. Deși, dak se întîmpla, vreau să cred k eram acuma o mîmică fericită și nu mă păștea pericolul să ies la plimbare cu copilul prin parc și să mă întrebe trecătorii "sunteți bunica"??? da ~~blea~~
ei, da nu despre asta acuma.
Deci, luasem de la servici o foaie la sanatoriu "Constructorul" și cum medicul curator nu știa cum să consume tot ce dă Asito, mi-a prescris și niște proceduri cu magneți în secția ginecologie. Cam o săptămînă am numărat pătratele pe pod din salonul în care țineam super magnetul pe abdomen și vedeam rînduri și rînduri de fete n secția respectivă. Veneau fetițe cam tinerele (tinerele înseamnă oarecum mai mici decît mine) care veneau cu priviri stranii, dar ieșeau de acolo cu privirile pustii deja.
Să fiu sinceră, mi-a luat mai mult să înțeleg ce se petrece, unde merg și de ce-s pustii cînd ies de acolo... Unele veneau singure. Altele cu supraveghetori. Dar le era specific una- erau speriate, pierdute și disperate.
Una din ele, a așteptat procedura chiar în salonul "magnetic". Cît a stat n-a scos un cuvînt, se clătina încet pe marginea patului și se auzea cum înghite. noduri.
Nu cred k pot să redau exact ce gînduri m-au trecut atunci, dar și mai puțin ce emoții avea fata.
Zi de zi erau multe. Multe de tot.
Și nici una nu era cu potențialul "tătic" alături.

Da acuma iar mă întreb, cei din stradă, de pe la proteste, ce ar face dacă ar avea de decis?

imagine de pe google. acolo la cuvîntul avort mai apar multe. strașnice. toate.

cel puțin naiv

2011-07-02T15:50:00.005+03:00

Cînd aud cuvîntul fidelitate prima reacție, fără să-mi dau eu seamă de ea, etse să pufnesc în rîs. Ironic.
Acum vreo 10 ani în urmă credeam că dragostea adevărată era cea din "Pride and Prejudice" și astfel se întîmplă la toți. Sunt dedicați și iubesc o dată.
Azi acest lucru îmi pare cel puțin naiv.
Nu mai are loc, se pare, fidelaitatea în ceea ce credem noi că este o relație. Poate pentru că intim între doi a ajuns să fie comunicarea și nu sexul. Poate pentru că nu-i lăsăm aproape.
Ca să testezi, întreabă-l care este, nu știu.. culoarea ta preferată. Dacă o cunoaște atunci răspunsul e prea evident :) Dacă nu- atunci ar fi iarăși prea naiv să crezi în fidelitate eternă ~~termeni incompatibili~~
Vreo 10 ani în urmă nici nu puteam să admit ideea că există infidelitateși era să judec dur existența ei. Acuma, cred, ar durea doar. Însă n-aș judeca. Nu. De ce aș face-o. Într-o lume în care sexul între doi nu mai e ceva intim. E un fel de "украл, выпил в тюрьму - романтика!" Celui care este "bine merci" cu ce are, nici n-o va observa pe cea care-i cade direct în brațe, sau pe cel care o face să simtă cum e atunci cînd e. Dacă însă lipsește ceva, atunci n-are decît să apară orizonturi noi. Nu obligatoriu senine.
Mi se pare totuși straniu că atunci cînd vorbim de povești - zicem ferm că suntem deja prea mari ca să credem în ele. Cînd vorbim de idealuri și bla-bla din senin vîrsta nu mai contează. Naiv.
Vreo 10 ani în rumă în general vedeam mai toate lucrurile altfel. E și normal că fu altfel. Și totuși acuma mi se pare cel puțin naiv că aș fi putut să le cred pe toate astea adevărate.

imagine
.

incurabil

2011-06-28T22:24:00.003+03:00

azi nu sunt nici măcar super obosită k să nu pot face nimic. pur și simplu nu vreau. nu vreau să fac nimic pentru că ceea ce vreau să fac nu pot, iar ce trebuie - nu vreau.
m-a obosit obligația de a face ceva. Așa cică trebuie.
mi-e silă de boala incurabilă a moldovenilor, că ele-s mai multe, da tare m-au obosit două. de fapt una. O curiozitate nesănătoasă pentru viața personală a cuiva. Cuiva fiind eu.

Prima, de la care mi se întorcea, era întrebarea permanentă "da nu te măriți?"
No, hai că am trecut cumva de asta. Și credeam k gata - scăpat.
Nu! pentru că în scurt timp vine următoarea... "da nu faceți copii?"
...
:S
Reacțiile mele au fost diverse: explicații, glume, zîmbet banal, schimbat de temă și blabla
Dar, în momentul în care am înțeles că pe oameni nu atîta îi interesează răspunsul, că lor nu le pasă de relația ta cu un cineva, că nu le pasă de creșterea natalității, cît îi interesează te f** or nu te f**, ca să doarmă liniștit - dak te f** ap ești di șeea, dak nu, ap te f** n altă parte..
în fine.
nu știu de ce totuși acest aspect prezintă atîta interes pentru toți.
Eu știam că viața personală îi cea intimă. intimă inseamnă care te privește doar pe tine (nu ladna, ș încă pe cineva). Și dacă te privește doar pe tine ce i-ar f**e pe unii dak te f** tu or nu te f**
da fie.
cam așa.

imagine
.

a 5-a ș pîn n polik

2011-06-24T22:22:00.002+03:00

lepezi băutu,fumatu, drogurile?

toate o dată?
:o
Și cum o faci?
k eu nu reușesc.

azi e una din zilele cînd iar îmi promit k mă lepăd. de toate. azi.
să dureze măcar pînă mîine.
mă țin ca în cătușe dependențele.
mă rod, mă sufocă, mă eliberează de toate.

azi îmi promit că e ultima sticlă, țigară, doză. încă una și atît.
și lepăd.
și.. mint
pentru că voi căuta să merg acolo unde se bea, se fumează, se droghează.
și cînd voi zice că nu mai fumez. Voi bea și beată voi fuma pîn mor.
Și cînd voi zice că nu mai beau, voi trage o doză mortală.
și cînd voi zice că nu mă mai droghez, voi fuma. de ciudă, de disperare, de frică. de toate.. de ploaie...
ce bine că vine ploaia.
așa poți fără de mustrare de conștiință să te plîngi că totu-i de-a sula.
pe ploaie, măcar ș s te-nneci nu-i așa de trist. plouă jă.

și cînd te frămîntă gînduri - cum, de ce, ș vobșe n #mat#mat.. revii la vekile dependențe. așa de dragi. așa de dulci. așa de scumpe. care te cunosc cel mai bine. te cunosca devărat. fără rezerve, măști sau politețe falsă. nu-ți cer explicații. nu-ți cer nimic. doar că iau din tine tot.
și respiri. greu
dar respiri.
apoi.. cînd este cel mai greu, să te întrebi de ce lepezi toate acestea

cînd ai decis. apasă viteză. accelerează cît poți..

și ia-o de la început.

imagine
.

despre gay şi lesbiene sau indigestia dragostei

2011-06-12T13:55:00.001+03:00

Știați că pragul de toleranţă ( la fel ca şi cel de reacţie la durere) la oameni este tare, da tare, diferit.
Pentru unii culmea ar fi să pui degetu pe telefonul lui mobil, pentru altu acest prag în general nu există. Dar cînd ajunge vorba la ceva mai puțin tradițional, gata! aici ies din adîncuri norma și morala, se trezesc principiile și vocabularul devine brusc elevat și agresiv, că na, cum de își permit ăștia tot ce își permit! Da eu eu tre să trăiesc în continuare ca un inhibat! Să stea locului și să nu iasă din cușcă!
Asta e, nu le place oamenilor să vadă că cineva e altfel și se simte bine așa. Să știe că nu se teme să recunoască că are ceva diferit, sau dimpotrivă nu are. Și au sau nu treabă, oamenii *cu bun simț* vor ieși și vor merge pînă și în far-far away să lupte cu destrăbălarea, desfrîul, pornografia și ! Dacă le-ar mai deschide cineva și vize în Germania ar merge la festivalul renumit să lupte cu imoralitatea acolo pe loc!
Și, de regulă, pe toți drepții ăștia, nu-i privește nici într-un mod subiectul, lor de morală le pasă. Dacă i-ar privi direct ar tăcea ca peștii.
Da eu chiar nu am treabă nici cu gayii nici cu lesbienele. Nu zic, m-ar mira cînd doi băieți cogemite, în loc să-și tragă pumni, s-ar săruta tandru, dar.. să fie ei sănătoși și să le aducă plăcere sexul. Și n-aș face isterică dacă o lesbiană mi-ar cere stiloul, sau dacă un gay, ar sta alături la vreun spectacol. Ce are mă? Își trăiesc oamenii viața și se bucură. Bravo lor. Le-ar fi mai bine fără cetele de pseudo-ghizi de morală și religie și cruciade împotriva lor.
Și chiar nu înțeleg ce au ăștia din urmă, tot felu de complexați și bolnavi, care cică nu-s rasiști, doar că nu suportă negrii, nu-s împotrivă, doar că nici nu-s pro, nu-s conservativi - doar că nu le plac schimbările, nu-s fasciști- doar că nu suportă evreii și încă multe alte mici nunațe care și definesc diagnosticul complet.
Nu le place oamenilor să vadă că cineva s-a găsit pe lumea asta, se simte bine așa și își trăiește fericit viața.

p.s. un video în final pentru a vă testa pragul de toleranță sau poate preferințele ;;)

imagine
.

banal

2011-06-10T19:19:00.001+03:00

ziua şi noaptea

mereu una după alta

se caută şi se aşteaptă după colţuri

sunt jumătăţile unui întreg

se completează perfect

de secole tind să se întîlnească

toţi ştiu că se potrivesc de minune

nu pot exista una fără alta

şi... nici nu pot fi împreună

imagine

iluzii și așteptări

2011-06-06T23:57:00.001+03:00

Cel mai aiurea e să ai așteptări.
Și să faci tu singur planu, că uite va fi așa și așa.
Mai aiurea ca așteptările neîmplinite este numai să dai în plină viteză cu capu de stîlp. Și într-un caz și-n al doilea are de suferit capul. Tu nu. Tu nu-l ai, drag cetățean de rînd.
Pe tine te ademenesc în plase candidați electorali. Te amenință cu urmări grave și nefaste care încep cu *vez! dacî n-ai fost la alegeri. amu îndură*, te motivează cu tot felu de #valera și #tolea numai să vii. Ş-atunci cănd vii îţi tremură mîna şi nimereşti sigila ăn alt cîmp.
Ș-apoi îți cîntă muzici patriotice, multe și cică din bunul simț și dragoste pentru #patrie. Dacă numai ar ști ce-i aia #patrie. Să zică cineva așa simplu, în două cuvinte. Da numai nu-n valori și principii că mi-e silă...
Toate numai ca tu să vii și să faci ceva. Tu nu știi ce. Ție nu-ți prea pasă...
Tui ai alte griji. Multe. mărunte. dar adevărate. Tu stai prin parcuri și unde vezi că nu-s sticle și zoaie pe jos, acolo le arunci. să fie!
Tu pretinzi că ești cult. Ia să-mi zici ce-i aia.. mmm.. paradigmă, ori... echidistanță sau aroganță? Că și de 2+2*2 știu ce răspuns vei da.
Tu critici și comentezi tot ce nu-i al tău. Că nu-ți pasă. Păcat că ce nu-i a tău are de suferit. Că nu-i al tău nici orașul și nici țara la cît le neprețuiești.
Și aștepți ca o prințesă să vină prințul pe cal alb să te scoată din rahat. Dap, dragă cetățean de rînd, prințul nici nu te vede de adînc ce te-ai băgat.
Și, te rog încă, termină să aștepți soluții! Începe de la propria ogradă și încet, încet o ducem noi la capăt. Că suntem răbdători.
Le suportăm pe toate.

P.S. Da de la noul primar eu n-aștept nimic. Ce să aștept. Nimic. să nu-mi dezamăgesc așteptările!
.

dacă nu vezi, nu înseamnă că nu există

2011-06-02T23:39:00.000+03:00

era în stația de troleibuze pe la 7 dimineață.
Ținea strîns la piept ceva.
Părea urîtă și ieftină. Unghiile pe jumătate roșii, pe jumătate roase. Pe niște tocuri aiurite din cauza cărora abia de ținea drepți genunchii. Nu aștepta nimic. Ceva o aștepta pe ea acolo.
Privirea era ștearsă și țintită undeva pe altă lume, prea absentă ca să fie reală.
Pe alături treceau oameni.Grăbiți și la fel de absenți. Mașini care accelerează exact de pe trecerea de pietoni.
Nu auzea nimic însă. Nu vedea nimic. Și o călcau în picioare gînduri. Multe. Controversate. O distrugeau.
Într-un moment s-a apropiat de banca din stație și a așezat grăbită "ceva-ul" acolo - "se va descurca mai bine fără mine. da,da.. cineva va avea mai multă grijă și va crește... și.. da"

nu mai știu ce alte aberații își zicea cînd a pornit șchiopătînd, fără să privească o dată înapoi.
A mers să-și caute "fericirea" că doar are viața înainte. Nu știe că și-a lăsat viața acolo pe bancă. Nici ea și nici "ceva-ul" abandonat încă nu știu asta.

Uite cum unii se frămîntă o viață pentru ceva, alții îl aruncă la gunoi.

Da în spatele stației o cățea chinuită își alăpta puii.

imagine

ap ce-i cu jumătățile totuși?

2011-06-01T23:54:00.001+03:00

încercam să găsesc o imagine potrivită, dar nici una nu se potrivea.
pentru că astfel trebuia să bag juma de imagine, ca să fie la temă.

am revenit iar la jumătăți.
Iar la handicapul acesta care nu te lasă să fii întreg. Nici la minte și nici.. da la minte.
Cei mai importanți termeni nu pot fi concepuți pe jumătăți.
Așa cum nu poți fi liber pe jumătate, simți pe jumătate sau muri pe jumătate.
Emoțiile se simt fie deplin, fie deloc. NU altfel.
Cuvintele pot fi mai greoaie. Să nu zică tot, ci jumătăți.
Da ceea ce nu ai putea supune, de regulă, vine întreg. Sau deloc.

Și cînd ai o jumătate de cer la vedere, ești obsedat să-l ai întreg. Să-l vezi măcar cu un ochi, dar nu pe jumătate!

amu am înţăles!

2011-05-31T16:58:00.000+03:00

spre undeva

2011-05-28T00:27:00.000+03:00

ador scările, ele mereu duc undeva.
Treptele te ridică sau te coboară. Oricum te duc undeva.
Îmi plac podurile. Ele conectează. Ele unesc.
Sau despart. Uneori nu pot uni nici cele 37 de poduri de peste Sena,
Poți merge pe aceeași direcție, dar pe poduri diferite.

Mie îmi sunt dragi niște trepte anume, care m-au adus undeva anume.
Și voi găsi podul. Anume acela care unește. Și care duce pe aceeași direcție.

Nu-mi plac doar ușile. Ele au fost inventate pentru a separa.
Eu nu-mi voi pune uși.
Îmi voi urca treptele.

imagine
.

ce-am învățat la teatru spălătorie

2011-05-24T23:37:00.001+03:00

oamenii se cred atotputernici, atotștiutori și veșnici.
își impun reguli, apoi le încalcă, apoi le schimbă.
se autoinvestesc cu sarcini pe care le cred rostul vieții și se disprețuiesc cînd nu le realizează.
Neglijează ziua de azi pentru că toate le vor face mîine.
Nu fac sex pentru că asta nu-i frumos, nu-i etic și în general e lipsit de morală.
Nu spun ce cred pentru că așa sunt neprotejați.
Nu se dedică pentru că se plictisesc.

Dar

Nu există înșelăciune mai mare decît aceea că ceva îi veșnic. Relațiile umane sunt dezgustător de instabile și scurte.
Nu există obstacol mai mare decît lipsa încrederii în deciziile și forțele proprii.
Nu există lucruri mai permanente decît cele făcute temporar.
Nu există minciuni mai adevărate decît cele pe care ți le zici ție.
Nu poate fi prostie mai mare decît să-ți amîni viața.

imagine
.

dependențe

2011-05-21T21:30:00.000+03:00

cînd nu poți fără
te gîndești numai la asta
înțelegi că nu e bine
ai lomkă

nu poți fără
aiurești
te rupe
strigi la toți
nu înțelegi
spargi ceva

nu poți fără
vrei să lepezi
crezi că poți
reziști o zi

nu poți fără
te ascunzi
eviți
te rupe
nu mai reziști
zici încă una, doar una
mai trece o zi

nu poți fără
nu vrei să poți
abia aștepți
pentru că
nu poți

imagine
.

#iconfess

2011-05-20T13:00:00.001+03:00

azi îmi vine să rup, să sparg, să dărîm..
să fac risipă de tot
să nu văd, nici să nu aud
să nu vreau să citesc ca o disperată orice literă
să spun tot ce trece prin gînd, că trec multe
să uit, să şterg, să anulez
să trag ciuva o palmă, să strig, să bat cu pumnii în piept......................

şi-apoi să cad jos şi să plîng, de parcă s-ar spăla toate şi nu m-ar mai roade din interior ca pe-un măr viermele.
---
some parts of the text must be unavailable or have been deleted because of the excessive private or unappropriate thoughts/feelings/whatever
---
Mă macină gînduri.

dar, am mai zis, uneori e foarte greu să crezi că ceea ce se face se face spre bine.
Deşi probabil e adevărat.
Oricum ciuva bine i-o fi :)

imagine
.

veveriţa industrială

2011-05-17T18:26:00.001+03:00

Ea trăieşte undeva în apropiere, în parcul de lîngă o casă oarecare (îi voi zice convenţional, ca să fie, astfel, orice casă, în care oricine ar putea locui).
Este obosită de atenţia oamenilor, dar nici fără ea nu poate. Îi urăşte probabil. Cel mai mult pe cei care i-au fost apropiaţi şi nu-şi mai fac timp pentru o plimbare.
Are blana decolorată de timp şi soare - nu prea umbră din trei copaci.
În linişte cu foşnet de frunze poate să-ţi apară de nicăieri şi dacă te vede va rămîne ţintită să te privească detaliat şi indiscret. Nu ştie veveriţa ce-i aia discreţie.
Apoi într-un moment deveniţi cei mai buni prieteni, crezi tu.
Dar într-o zi, cînd uiţi să-i dai ceva mîncare, deja cerşeşte din mîini străine. Şi nu te mai recunoaşte nici după vorbă, nici după port.
E amnezică poate.
Poate nu
De fapt ce ştie ea bine să facă este să ronţăie şi să-şi urmeze instinctul. Cînd reproducere, cînd autoconservare.
Şi încă, veveriţa este obosită de toate şi toţi.
Iar în zilele ploioase nici măcar nu are un loc uscat de adăpost.

Trist adnaka.

imagine
.

"heaven is overrated"

2011-05-12T14:50:00.000+03:00

am decis că merg în week-end să-mi iau ochelari. De soare. să fie cît mai mari şi să protejeze cît mai bine. Simt că mă va obosi soarele. În curînd va fi prea puternic pentru mine şi prea îmi va rîde în faţă

m-am convins, a cîta oară, că diversitatea este crucială atunci cînd vine vorba de cuvinte. atunci cînd cele care îţi sunt spuse cu titlu exclusiv, merg şi către alti destinatari.. cel mai mult ţi-e dor de diversitate în aşa clipe

iar am revenit la gîndul că nu învăţ nimic din experienţele mele, care zic că un firewall activat de fapt te protejează. de bine şi de rău şi încă de orice ar putea să te rănească.

ştiu acuma sentimentul stupid de percheziţie. de suflet. cînd îţi răstoarnă tot, intră în cele mai intime locuri şi te lasă răvăşit pentru că va merge direct spre alte destinaţii.

realizez iarăşi ce abruptă este realitatea de dincolo de teorie. că este uşor să pălăvrăgeşti despre how it should be atunci cînd it's not about you şi cît de naive sunt multe cînd le vezi aşa cum vrei ca ele să fie. Şi ele pot fi cu totu altfel.

Multe pot fi altfel.

***

Deci, da, îmi iau ochelari.

imagine
.

chestii

2011-05-10T18:18:00.000+03:00

Se zice că lenjeria femeii este ceea ce gîndeşte ea despre dînsa.
La fel cum muzica pe care o asculţi sau cărţile pe care nu le citeşti. Aşa cum te descriu prietenii tăi, sau felul în care reacţionezi.
De fapt tot ce faci sau nu faci oglindeşte ceea ce eşti tu cu-adevărat. Fie de faţă cu cineva, fie singur într-o pădure. Ceea ce faci eşti tu!

La Wellness-Land am mers dintr-o întîmplare fericită. Să-mi mai aerisesc mintea, să mai văd ce face lumea şi să vadă lumea ce fac eu.

Păşit pragul cu un pic de ezitare.. dar aşezată comod în fotoliu deja aveam sentimentul cela cald, cînd stai sub plapumă cu un ceai n mîini şi aculţi ploaia.

Oameni atenţi şi binevoitori, care nu dau buzna peste tine ci te lasă să te adaptezi, să savurezi şi la primul gest de s.o.s :) îţi vin alături.

Ce mi-a lăsat impresia cea mai-cea mai a fost profesionalismul! Tanti cosmetician vorbea în termeni de la care pe alocuri mă blocam, de plăcere că sunt spuse corect, la momentul potrivit şi explicate pe înţelesul oricui. De fiecare dată a venit cu detalii şi nu m-a lăsat fără de răspunsuri. A fost şi un bonus! Sfaturi şi recomandari de îngrijire a tenului. Deci consultaţie Full! Să nu fiu admisă la examene dacă nu voi şti răspunsul :D

Tre să recunosc, că erau momente în care adormeam deja. Da nu mă, nu de plictis! adormeam de la starea ceea de comfort şi bine. Tare bine. Mă ce masaj o fost. Mă invidiez chiar eu :)

Şi, ca să fie all inclusive, aranjarea părului a făcut imaginea completă. Eu- fata cu păru ondulat şi neastîmpărat l-am savurat drept, ascultător şi aranjat fir cu fir parcă. Ştie Corina ce face. Corina, da, e specialista cu gene lungi :)

Nu-mi venea să plec. Prea bine era :)

Da' urma să mă vadă lumea şi în altă parte - aranjată şi relaxată.

Şi.. oricum mai revin :)

poate la fitness... poate pentru altceva

p.s. şi by the way, au dreptate francezii cînd zic "vrei să te simţi mai bine, spală-ţi părul şi coafează-l" ;)

imagine

dacă eu aş fi #osama

2011-05-05T14:15:00.001+03:00

Dacă eram eu nenea ăsta obosit, cu trăsături ale feţii uşor confundabile cu cele încă nu ştiu cîte milioane de purtători de feţe asiatice, eu era să fiu mai "produmanaia".

Cu siguranţă nu era să stau cu tălpile la soare la o vilă dubioasă cu cei 500 de Euro în buzunare (ah, da poate se pornise să facă viză pentru români?? who knows..).

Era să-mi fac vreo 10-20 de gemeni şi aşa să-i mulţumesc pe toţi: eu - in safe, iar preşedinţii SUA ar putea nimici fiecare cîte unu de-alde mine, astfel contribuind la creşterea ~~potenţei~~ imaginii sale şi almost world peace după fiecare bin Laden nimicit.

Era să fac înţelegere cu aceştia din urmă (şi cu mulţi alţii desigur, da în privat) cîţi "dead presidents" i-ar costa nimicirea unui Osama pe an, plus taxe adiţionale pentru scenariul ~~pervers~~ în care se va petrece spectacolul.

Mi-aş fi schimbat dantura, da matincă şi ADN-ul ca să nu-şi mai dea seama care din bin Ladeni îs eu, cel adevărat, de fapt şi în general dacă vroiam mă făceam femeie (nu, eu ta îs, da el cine ştie).

Era să am făcut transplant de piele pe degete, ca să nu-mi mai aparţină amprentele (bred caneşna, după cît a împuşcat şi explodat matincă nici nu pre are degete).

Era să-mi înscenez moartea mult timp înainte, nu cînd le convine unora (vdrug în pragu unui nou val de criză, cîn tre de mutat privirile spre cealaltă ţară exotică... hotea depinde cît dau pentru asta :D ).. că ştiţi vorba moldovanului "eu, cu mortu meu ş oi merge la urmă". Astfel să-mi tîrîi liniştit existenţa după cum îmi dictează sovistea - if any - ş Coranu (dacă el dictează). Şi era să am poze postate de fiic' mea pe mai toate posturile arabe, cum fără.. să mă plîngă toţi. Şi prietenii mei americani să fie foarte proud pentru că finally The Justice has been done!( probabil referindu-se la faptul că a recăpătat vreo 2-3 alegători )

Era să trăiesc acuma chiar prin Miami (de căldură nu mă tem, s văd locuri frumoase Coranu dă voie) ca să am prietenii aproape şi la necesitate să ieşim la o pivă.

Să am vreo 10 paşapoarte şi vreo 15 identităţi şi matincă era să fac şi caritate. de ce nu? bani jă am.

Era să scriu o carte autobiografică şi să dau tutorials pe youtube (ştiu eu la ce teme :P)

Şi vobşe.. eu dak era să fiu bin Laden era să fiu persona grata în vreo 20 de ţări ale lumii. Să mă iubească copiii şi să se roage seara pentru mine.

Da dak serios, eu să fi fost Osama, nu era să fiu terorist.

Poate nici el n-a fost.

p.s. dam aştept cartea :D să văd ce zice ;)

imagine

now, that's what I call depression

2011-04-29T15:15:00.000+03:00

Există uneori stări care nu te descriu, care de fapt nu se asociază cu tine, stări în care nu te mai recunoşti şi nu te mai regăseşti, nu ştii ce faci, dar în special de ce.
şi încă! nu vrei! nimic!
Păi uite, cînd aceste stări stau mai mult cu tine.. ele te transformă.
Devii un fel de plantă care desface petalele inert şi se strînge cum numai dispare soarele.
Nu te mai interesează lucruri. Apatia este ceea ce interesează. Eşti interesat di lipsa de interes. Să-ţi dea o pace şi să dai două.
În aşa stări de cîcat (apropo, deam vorbesc mai mult de cîcat decît depsre sex - asta încă o caracteristică) nu-ţi place ce vezi în oglindă şi încerci cu disperare să lucrezi la autosugestie: Eu s ca lumea, eu-s ok, eu-s de treabă ş vobşe arăt bine.
Bred tăt asta.
Eu Tu eşti în depresie pentru că vrei să fii acolo. Pentru că, iarăşi, eşti interesat de lipsa de interes. Extenuarea ta emoţională nu te lasă să faci ceva, de parcă ar fi o anestezie locală şi nu poţi să mişti un deget ~~deşi ai vrea să te mişti~~
Excesu ăsta de emoţii îi mai grav ca acidu lactic prin muşchii tăi, care dor la orice suflare de vînt. Cînd eşti extenuat fizic - eşti bine de fapt :) Suprasolicitare emoţională te deconectează.

Se leagă de evenimente din viaţa ta şi în loc să treacă pe-alături se acomodează şi se simte bine alături.

Te apucă doru şi te rupi bucăţi după ceea ce a fost mai frumos.. dar aşchia care a intrat sub piele nu te lasă să savurezi plăcerea atingerii. Şi stai departe.

Departe e bine.
Eşti tu şi ea.
Şi, cum zice, ştim noi cine, de la distanţă oamenii se văd mai bine.
Dar ei oricum sunt departe.

imagine
.

doina

2011-04-26T22:24:00.001+03:00

”
- doare...
-Știu, mamă. Și pe mine mă doare. Tare. zi și noapte. nu pot să uit. nu pot să cred... de parcă aș avea vreo sută de noduri în gît.. așa că de trece unu, celelalte să nu mă lase să respir..
- (plînge)
- Plîngi, mamă, răcorește-ți sufletul..
- Gale, da zi-mi tu, e departe de locul nostru?
- Da mamă, e departe. Demult am rezervat locurile voastre.. să fie mai ieftin. Al ei e departe... și-i numai boțuri de pămînt. La voi cu tata e frumos deja. E iarbă și copaci. Frumos. Da ea-i singură acolo... ”

imagine
.

ori totuși nu

2011-04-25T22:55:00.002+03:00

se zice că femeia are așa o abilitate deosebită de a scoate din bărbat fie monstrul, fie îngerul.
E adevărat.
Am văzut cazuri cu transformări radicale. Și pe-o direcție și pe alta.
Cazuri în care dintr-un ratat a ieșit tată grijuliu și soț iubitor.
Dar și din acelea în care îl divinizam și-mi părea că e perfect și că e un mare noroc și parcă vedeam cît de fericiți vor fi. Norocul acesta este însă ocupat 32 de ore pe zi și vreo 10 zile din cele șapte pe săptămână cu de toate, de fapt cu prea multe de toate, atîtea de toate că ochii triști de-acasă nu se mai văd.

Și ador să văd cupluri fericite. Și îmi place să cred că între ei nu există neîncredere, trădări sau cuvinte nespuse. Să văd că ei cred unul în celălalt și sunt siguri că în doi orice e posibil, le pot pe toate și vor reuși orice își propun.
Chiar îmi place să văd asta. Pentru că așa aș vedea că este adevărat și că ele există.
Pentru că în doi există doar două soluții: fie un univers imens fierbinte și fericit, fie două suflete pierdute.
Există femei care reușesc și una și alta.
Femei care răstoarnă stereotipuri.
Există femei!

Eu, pînă acuma, reușesc cu succes să mă scot pe mine din minți :)

Но я еще не волшебник, я только учусь. Ori nu.

imagine
.

gust de rahat

2011-04-24T15:30:00.001+03:00

Despre ea se ştie că este mereu o surpriză. Mare surpriză.
Eşti foarte sigur de fatul că nu poate exista. Ba chiar mai mult, eşti gata să bagi mîna-n foc să demonstrezi ţie şi altora cît de sigur eşti că - nu şi gata! nu poate fi.
Are gust de rahat. Gust amar, care te dezgustă şi de la care soarele parcă luminează mai puţin. Iarba este mai gri şi ..
Şi.
Este dură, necruţătoare şi atît de rece că te îngheaţă pînă în măduva oaselor.
Te îngenunchează fără de milă sau compătimire şi te apasă ca să nu te ridici.
Te lipseşte de încredere şi rămîi pustiu.
Arată aşa bine şi parcă este o valoare. În unele momente chiar crezi că este cel mai de preţ ceva din viaţă.
Dar ca şi o portocală stricată... e putredă din interior.

Şi în general - ea poartă mască de prieten, trădarea.

imagine

nergu pe alb

2011-04-23T20:30:00.003+03:00

azi m-am trezit cu un gînd straniu. Idee fixă să recitesc "o scrisoare de la Muselim Selo". Mai tîrziu am înțeles de ce.
Așa că atunci cînd m-am văzut în fața monitorului am răsfoit nu cărți, ci cîteva rezultate oferite de google.
Am recitit.
Poate textul citit, poate negrul paginii, poate încă alte sute de motive m-au aruncat cu gîndul la un teanc de scrisori strînse cu grijă și legate pe mijloc cu o panglică roșie pe care l-am găsit fiind încă mică. Erau scrisori îngălbenite de vreme, terfoase și inutile - mi se părea mie. Dar mai era în ele ceva ce mă încorda parcă... aveau încărcătură. Habar nu aveam de care, dar simțeam că era ceva.
Mama a zîmbit emoționată cînd m-a văzut cu ele. Erau de pe vremea cînd îndrăgostiți foc își trimiteau scrisori - ea cu tata. A citit cîteva. Le-a strîns din nou cu grijă și le-a ascuns. Nu mai știu unde. Părea fericită după asta.
***
Azi realizez că am și eu vreun teanc de MB de mailuri și SMS pe care le păstrez. Recitesc uneori. Și amintirea revarsă iar aceleași emoții parcă. Pentru că ele au o valoare. Pentru că sunt o confirmare că există. Pentru că așa credeam.
Dar valoare nu-i în ele. Valoare e inventată. Totu-i inventat. Și vezi în teancu cela emoțiile de altă dată.. pe care crezi că le păstrezi dacă ai undeva scrisoarea. Și de care te desparți convențional cînd le ștergi, arzi, distrugi, orice..

Dar scrisoare lui Coșbuc m-a agățat cîndva cu versurile:
"Și-acolo-n deal, cum fulgera,
Un plumb simții că vine,
Si n-avu loc, cît larg era,
Decît in piept la mine..."

Uite așa. De nicăieri. din toți și din toate.. și de oriunde.. să meargă glontele tocmai în piept...

imagine

santa barbara

2011-04-22T23:54:00.002+03:00

ai obosit.
știu. și eu abia de mai rezist.

Am învățat să privesc știrile de la tata. Nu, nu pentru că îmi zicea "hai la știri" ci pentru simplul fapt că le privea cu atîta dedicație că nici nu auzea ce se petrece în jur cînd le privea. Le comenta fără să observe asta, și în unele momente apleca îngăduitor capu pe dreapta și-și strîngea mînile în semn de aprobare.
Demult nu mai face asta la știri.
Știri nu mai arată.
În locul lor seară de seară aceeași telenovelă.. ieftină.. vîndută și răzvîndută.
Într-o zi despre Villariba care tot spală vasele, în alta despre Villabajo în care plouă mereu.
Atît.

imagine
.

cod galben

2011-04-16T23:32:00.002+03:00

Mă gîndeam acuma la orientarea în spaţiu - Orientarea înseamnã sã stabileşti poziţia locului în care eşti, a locului în care doreşti sã mergi şi direcţia de mers, faţã de punctele cardinale. Punctele cardinale fiind puncte dupã care ne orientãm (din manual de geografie.cesna).
Ea se învaţă încă din clasele primare, că na, poţi să te rătăceşti oricînd.
Şi mic şi mare.
Şi te învaţă să fi atent la copaci că au crescuţi muşchi pe fig evo znaet care parte, să te orientezi după obiectele cereşti adică ~~eu :D~~ lună, soare, stele. Da cel mai klasna, te învaţă să porţi cu tine busola şi să ieşi uşor din ~~rahat~~ belea (of, ce cuvînt). Dap şi normal! busola e mereu în buzunar. Cum fără?
Da atunci cînd se anunţă cod galben, ap o .., adică nici o şansă să mai vezi puncte de reper.. prin ceaţă şi cer închegat. Cînd te suflă din toate părţile parcă, nu mai ştii care-i direcţia ta. Şi tot priveşti cu speranţă la cer.. dar griul îţi spune că unde n-ai merge parcă stai pe loc şi parcă treci în cercuri pe lîngă aceeaşi buturugă, care cică spre Nord are distanţa dintre inele mai micã şi mai mare spre Sud- ce bred. Cine mai ştie prostii din astea? profu de georgafie probabil.
Poate pe el îl întreb.. cînd trece şi cum ies?

imagine
.

tu ce ai?

2011-04-15T12:32:00.001+03:00

Mai de valoare în viaţa omului cred că este numai un lucru - amintirile.
Fie ele dulci sau amare. Sau inclusiv acelea lispite de culoare, sterşe sau dimpotrivă cele în care culoarea curge peste margini.
Amintirile sunt ceea ce umple viaţa cu sens.
Ce eşti fără ele?
Amintirile sunt trecutul tău ~~de care nu poţi să fugi, cît n-ai apăsa acceleraţia~~
Ele sunt ceea ce eşti tu acuma.
Tot amintirile sunt potenţialul tău viitor.
Sau invers, viitorul tău sunt potenţiale amintiri.
Sau nu...

tu ce ai mai de preţ?

imagine
.

deşert

2011-04-10T14:29:00.001+03:00

cuvîntul care descrie întocmai ce vreau să zic.
În pustiu ori mori de călduri şi sete, ori de frig.
Oazele din deşert apar probabil din lacrimi.
şi viaţa din pustiu este pustie.

ea a murit.
copii n-au rămas orfani. ei au tată ~~în acte...~~

~~imagine~~
.

încă şeva

2011-04-07T17:05:00.001+03:00

o altă constatare de-a mea este frica.

Mă tem. De multe mă tem. Sunt o fricoasă.

Da cel mai mult probabil mă tem să vreau. să ştiu ce vreau.

Cînd aveam de ales ceva, de mică încă, alegeam felicitarea care era mai şifonată - las că cea nouă să rămînă nouă, sau bucata cea mai mică, sau jucăria defectă, sau să fie aşa cum vrea altcineva sau multe altele.

Cînd am ales un pisoi acasă, nici măcar nu a trebuit să-i obosesc p-ai mei că au acceptat, l-am ales pe cel mai firav, slab şi micuţ din trei.. am crezut că are nevoie mai multă de mine. (Peste o săptămînă îi revăzusem pe cei trei pisici, cel mai mic deja era al meu acasă, un altul zburda vesel prin ogradă şi al treilea care îmi păruse cel mai iubitor de viaţă era mort la margine de drum, lovit de o maşină. În mintea mea am decis că s-a întîmplat pentru că nu l-am ales pe el ~~de altfel era să fie viu~~)

Şi dacă tot observ că mi se întîmplă mereu să ~~dau cu nasu~~ confrunt rezultatele deciziilor pe care de fapt nu le-am luat, ce fac?

Decid să .. să nu ştiu ce

şi încă mă tem că m-am şi obişnuit cu nodu.

p.s. da pisoiu ar fi putut să fie ~~sau să nu~~ iubitor de viaţă în continuare.

imagine

sindromul "chat"

2011-04-06T23:45:00.001+03:00

Nu prea ştiu care a fost momentul cînd am ajuns la asta, dar acuma ştiu cu siguranţă că, vorba me "asta deam e diagnoz".

Sunt legată de comunicarea n chat (orice formă fie instant or not) mai mult decît de cea normală. Nu că m-aş sfii să vorbesc ceva deschis cu oamenii, nu, uneori chiar îmi doresc oleakă mai mult tact. Nu că nu m-aş vedea cu prietenii şi mă refugiez astfel. Nu-i asta. E altceva.

Şi deja nu mă miră faptul că nu mai pot vorbi la telefon lucruri, că în scris e mult mai simplu..

Şi să fie asta de la faptul că emoţiile s mai clare cînd se fac prin Alt-uri sau shift-uri, poate pentru că persoana căreia îi tot povesteşti e oarecum digitally yours în momentul comunicării şi viaţa de la asta devine tot virtuală, totu-i simboluri şi caractere (thanks God nu doar 160).

Nu vă zic un secret dacă menţionez că viaţa digitală e simplă şi nelimitată.

Şi ce dacă, ea e astfel şi nu e în acelaşi timp.

Inclusiv pentru faptul că ceaiul încălzeşte cînd e în mîini şi nu în chat window,

emoţiile sunt mai clare cînd se văd şi nu cînd se citesc (doar dacă din priviri),

iar îmbrăţişările se cer a fi cît se poate de reale.

Da.

imagine

titlu

2011-04-04T23:33:00.001+03:00

Ea a fost un copil cuminte şi a întotdeauna a avut temele făcute.

A absolvit şcoala cu "diplomă roşie".

A trecut prin război. Prin dragoste sfîşietoare. A lucrat o viaţă. Şi a crezut în idealuri.

La ai săi 70 de ani, rămasă singură, ceva a făcut-o să se abată din cale.
Aşa că a murit de ruşine prinsă că a furat brînzici glazurate într-un market, probabil de foame nici nu mai realiza ce face...

Acuma.. vă pare mult prea adevărată biografia şi exagerat de inventată moartea??

crush test (pentru că sună ciotkos)

2011-04-01T15:19:00.000+03:00

Cînd ţara noastră îi în impas politic, eu mă keptăn.
Că impasu meu mă stresează mai mult. totuşi. chiar dacă sună egoist.
Că atunci cînd ai de decis parcă toate pe lume şi încă atunci cînd ele se aranjează aşa drăguţ într-un cerc vicios şi oriunde nu ai apuca se pare că faci un ~~cenzurat~~ sau o ~~oricum cenzurat~~. atunci timpul parcă stă în loc.
şi încă uneori nu mai ştii ce şi cum simţi. şi dacă mai simţi în general.
Zi de zi acelaşi gust galimîi te trezeşte. şi nu-i de la siropul pe care-l bei pe noapte cică pentru a te mai lua n mîini. E aşa un gust care să-ţi amintească: da te-ai trezit, da nu visezi, da n-ai rezolvat... şi poate încă, da - nu ştii cum...
În momente scurte rîzi şi te laşi prada timpului (care-ţi zîmbeşte şiret şi te îngroapă) şi zici fie ce-o fi. Apoi aşa cum mergi vesel dai în plină viteză într-un perete transparent. crush test !(iată de unde titlu matincă)

Şi încă, atunci cînd vrei să mîzgîleşti tot ce-ai scris pe foaie, relizezi imediat că altă foaie n-ai..
Şi vorba cîntecului, cu toate acestea pierzi cîte o iluzie-n zi.

Ei şi foarte bine, cît se poate de trăit în iluzii..
(ce final neponiatnîi :S )
.

d-ale fetelor

2011-03-29T23:36:00.000+03:00

cu o ocazie specială, stau de-mi dau seama că totuşi nu ştiu fetele ce vor.
Nu toate şi nu mereu, dar în esenţă dacă ar fi întrebate ce vor cu adevărat, 7 din 10 vor fi derutate de întrebare, dar încă mai mult de răspuns, iar altele 3 probabil vor intra în depresie drept rezultat.
Nu ştiu ele ce vor.
Iar dacă ştiu ce vor atunci nu spun.
Iar dacă spun, atunci spun cu totu altceva.
Altceva de tot, care nici a minciună nu seamănă, dar nici adevăr nu este.
Iar dacă spun aşa cum este, atunci formulează în aşa o manieră că mai bine nu ar spune.
Mai bine nu ar spune ce vrea şi cum vrea ~~de la tine,~~ pentru că s-ar teme să obţină.
Iar dacă ar exista vreo posibilitate să obţină ce vrea, atunci va fugi de asta probabil şi va nega faptul că anume la asta visa.
Iar dacă obţine ce şi-a dorit, dar zice că ar vrea altceva, atunci ziceţi-mi.. ştiu oare ele ce vorşi cum vor?
şi cum naiba să le ţii mulţumite?

imagine
.

fotoliu pentru unu

2011-03-29T00:21:00.000+03:00

În spaţiul postsovietic fenomenul acesta este oarecum omogen şi pare că are caracteristici similare. Să fie cauza mentalitatea defectată de ideologii şi doctrine, sau poate sindromul post-normă împlinită, post-sunt obligat să fac asta, sau banal boomul de sex şi hormoni care a dat buzna peste oameni şi i-a acoperit ca un val enorm de după uşa care s-a deskis brusc, ori poate libertatea, care a apărut de nicăieri parcă, şi deja nimeni nu mai e obligat să facă ceva anume şi de ce ar fi..
Se pare că odată cu perestroika, a fost transformat şi conceptul de celulă a societăţii.. pentru că pînă atunci filmele arătau altfel de dragoste şi altfel de trai în doi. Prea erau unse cu miere şi prea ca la carte mai arătau relaţiile celor doi actori.
Realitatea însă mereu, nu doar acuma sau cîndva, s-a dovedit a fi mult mai crudă, mai rece, mai dură, mai şi iară mai decît filmul.
Şi cum se face de se despart oameni care se iubesc ca în filme. Şi de ce în filme ei rămîn împreună?
Păi aşa şi se face. Omului i se impun norme şi şabloane. De, uite Gheorghiţă (oricare, nu unu anume) vei creşte şi te vei însura, ap uite asta-i familie şi uite aşa tre s-o faci, ţăles? Aşa. Faşim (drept că Valera era cu faşim, da ladna..)
Deci ce faşim? creşte Gheorghiţă şi cît creşte visează la cum va fi asta (da,da.. şi aceea tot :D ) Şi în vise viaţa în doi arată ca şi o călătorie pe-o insulă exotică.. fierbinte şi cutremurător, colorat şi dulce.. deci cum numai se poate visa.. da cîn se decide căsnicia cu Margareta, ap totu de fapt arată a o plecare pîn la Zatoca.. culioşi (tot la temă) şi coji de ce vrei pe nisip fierbinte, o cameră de calitatea 3 (nu, nu de 3 stele!) cu other side of the street view şi sticle+ prezervative pe sub geamuri.
Cred k nu e cazul să menţionez că Margareta la rîndu său visa la Maldive, sau cel puţin Cuba desigur cu UAI
Cam aşa se dezamăgesc întîi cei doi. Apoi rutină. Zi de zi acelaşi spaţiu în care fiecare-şi cunoaşte centimetrii pătraţi. Apar la orizont oferte tentante.. în sfîrşit Maldivele. Tot mai puţină comunicare. Şi bang!
Într-o zi cei doi sun' oameni străini deja. Care stau nedumeriţi şi se întreabă cum de-au ajuns aici.
Întîi latent apoi tot mai deschis vor încerca pe rînd să transforme prezentul în trecut.
Da pentru asta nu tre mult efort. Că unicu timpu-şi face treaba calitativ. El trece.
Da pe doi oameni străini Zatoca nu-i leagă. Ea îi desparte

imagine
.

chişinăul de seară

2011-03-27T22:03:00.001+03:00

Ca să-ţi faci o impresie despre naţiune este suficient să-i cutreieri străzile şi să priveşti.. la orice-ţi nimereşte în cale.
Ies din casă de fapt să mai respir şi mă amuză şi întristează ce văd.
Două bătrîne stau cuminţi pe banca de lîngă casă şi bolborosesc sub nas de parcă ar spune rugăciuni, cu siguranţă despre cît de grea e viaţa, cît au de plătit pentru facturi şi unde le sunt acuma copiii.
Pe partea cealaltă a străzii, trei studenţi abia de-şi cară proviziile pentru săptămîna care vine.
La semafor o fetişcană se priveşte cu admiraţie în oglindă şi trage cu coada ochiului să vadă de-o observă toţi în E-classul cu numere generice K OW 999 (de-ar fi învăţat la şcoală, nu mai şedea aşa mîndră). Porneşte apăsat încă la galben şi nu cedează trecerea ambulanţei, clasa autoturismului nu-i permite să cedeze trecerea altora.
Merg mai departe îngîndurată pe drum şi aşa cum mă uit la un PECO petrom analizînd ce business profitabil e acesta în MD, că noi doar avem ce alimenta, deci aşa căscată pe dealuri cum merg, calc într-o groapă pe drum de mai s mă răstorn şi deja mă gîndesc că numai la noi probabil se merge cu discuri la 18 pe aşa drumuri.
În plină stradă se tăvălesc două sticle cu un lichid roşu. În sumă fac trei litri de substanţă dezinfectantă şi drept mare coincidenţă s-au pierdut tocmai lîngă căminele colegiului de informatică.
Nu departe, lîngă bloc 3 flăcăi, unu c-un buchet de flori. Rîd şi scuipă, vorbesc în gura mare nişte prostii de ţi se ofilesc urechile ~~despre cum le vor fute diseară pe proastele celea.~~
Un nene se giugiuleşte la telefon probabil cu amanta, de ce ar mai fi îngheţat la balcon pe aşa vreme. Într-un moment îl cheamă în casă o copilă blondă.

O bătrînică numără bănuţii din batistă în rînd la magazin.
Două fetiţe de vreo 14 fumează în spatele unui ghişeu. Au nişte priviri pustii de parcă-s trecute prin viaţă în tot sensu.
Nişte bărbaţi, dacă pot să-i numesc aşa, beau lîngă bar şi abia de se ţin pe picioare.
De undeva adie a frigărui în postul mare. Iar dintr-o sală de banchete se aude muzică de prost gust şi kef în toată firea.
Multe altele mai văd care-mi stîrnesc nedumerire, rîs şi milă.
Dar cum mi-am umplut cizma de apă merg grăbită acasă şi nu le mai observ.
Nu ştiu dacă mai sunt capitale europene în care poţi să te umpli de ~~jale~~ glod pîn la coate după o ploaie de-o oră, dar ştiu că şi din noroi uneori naşte viaţă.

iarăşi despre

2011-03-27T15:10:00.000+03:00

Eu cred că este foarte simplu să fii nemulţumit de toate, de guvernare, de vecini, de familie cînd nu ai nimic de oferit, decît de criticat.
Cred k este uşor să fii profund nefericit stînd la călduţ în faţa compului cu o ceaşcă de ceai în mînă. Mult mai uşor decît dacă ai trăi pe o bancă din parcul central învelit noapte de noapte cu strat nou de zăpadă.

Este natural să înveţi războiele din cărţi de istorie, să cunoşti din ele nu oameni dar cifre. Şi absolut inacceptabil să vezi războiul cu ochii tăi. Cînd sînge şi cadavre în străzi nu mai miră pe nimeni.

E trist cînd viaţa arată mai groaznic decît orice film de groază. Cînd pericolul cel mai mare deja nu mai e nici tsunami şi nici cutremure, ci doar o simplă adiere a vîntului...

Un miracol este să găseşti un om drag atunci cînd deja nu mai speri.
Mister pentru mine rămîne cum de un popor întreg acţionează ca un organism într-aşa un haos. Toţi identic şi calm. Feţele lor în stare relaxată pare că zîmbesc, deşi probabil nu-i nici pe-aproape aşa.

E straniu că un stat care se arată interesat în a avea popor sănătos şi cult, nici măcar nu se trudeşte să dezvolte şi să investească în învăţămînt şi creşte ani de ani aceeaşi analfabeţi inapţi de viaţă.

Cred că orice se întîmplă în lume se întîmplă pentru o cauză.
Încă nu sunt absolut sigură, dar de regulă e aşa, totul se face spre bine ~~parcă~~... doar că nu ştiu a cui ..
Dar inclusiv atunci cînd începe sau sfîrşeşte un război, asta cuiva trebuie.

Se zice că omul este un animal social, pe care emoţiile, ~~sexul~~ şi raţiunea îl deosebesc de regnul animal.
De ce atunci frecvent se arată a fi nişte nesimţiţi, iraţionali, periculoşi şi chiar groaznici.

Într-un final pare că totuşi omul e cel mai mare pericol al omului.

un fel de biografie

2011-03-25T23:35:00.000+02:00

de la o vreme vă tot spun poveşti pe blog, pe unde adevărate, pe unde inventate, dar poveşti.
Poate pentru că poveştile se leagă în mintea mea cu ceva cald şi frumos, poate pentru că poveştile-s mai inofensive decît orice realitate, dar sunt poveşti. Şi azi nu va fi o excepţie.

De cînd i-am citit rîndurile scurte într-un caiet mi-e milă de dînsa.
Ea se înţelegea mai bine cu alţii decît cu sine. Era suficient de firavă ca să meargă unde o duce vîntul, dar i se întîmpla să fie şi atît de robustă că putea răsturna viaţa-şi peste cap dintr-o privire.
Nu-i înţelegeam pînă la urmă deciziile şi gesturile, poate pentru că nu le înţelegea nici ea.
Pentru cei adevăraţi încerca să se transforme într-o amintire dulce. Pentru cei întîmplători se arăta adevărată.
Era o contradicţie totală fata aia cu chip de înger, care te încorda de parcă te-ar paşte un pericol în preajma ei. Cu acţiuni fatale şi gînduri necreştine.. toate adunate în nişte ochi atît de sinceri şi mîhniţi de parcă ar cunoaşte toate tainele lumii.

Ştia parcă toate rosturile, în afară de unul - al său.
Se vedea în locul oricui pe lumea asta, numai nu al său. Pentru că nu-l ştia.

Mereu părea imposibilă şi totuşi reală. Ştia că visele nu pot muri şi tot încerca să le înăbuşe.
Atît de plină de viaţă şi atît de smerită.
stranie, imposibilă

Scria în caiet. În caiet îşi vedea de rostul şi locul său în viaţă. Le ştia pe toate scrise negru pe alb (sau poate alb pe negru).
În realitate nu ştia nimic. Nu ştia unde merge şi în special de ce. Sau poate ştia.
Era obişnuită, stranie şi imposibilă

Ce va urma ştie doar ea.. deşi nu ştie nimeni

imagine
.

la răscruce

2011-03-21T22:22:00.000+02:00

Ele au pornit din acelaşi mediu, aceeaşi ţară şi dacă mai erau şi din acelaşi oraş cu siguranţă era să se cunoască şi să fie prietene.

Fete de aceeaşi generaţie, asta vrînd să zică de aceleaşi idei şi înarmate practic cu acelaşi set de valori, educate de părinţi post-sovietici.

Trei tinere diferite, deşi în multe asemănătoare, cu părinţi care au muncit din greu să le asigure un viitor luminos.

De mici se visau cumva, nu ştiau sigur cum, dar visau la ceea ce numesc acuma "femei realizate".

Cam asta s-a şi întîmplat.

Femeia realizată 1:

Studii complete - universitare şi post-universitare în MD, nu că ar căpăta multă experienţă, dar că aşa se obişnuieşte. Angajată o lună la un oarecare SRL iese în concediu de maternitate după nici un an de căsnicie fericită (dacă fericită este atunci cînd are un soţ de calitate 3, dar cuminte cu un salariu care abia de ajunge pentru a cumpăra scuteci şi achita facturi, cu reuniuni gălăgioase de familie şi dimineţi cu iz straniu de speranţă în odaia care adăposteşte doi maturi şi doi pici). Dintr-un concediu de durată în altul pierde definitiv legătura cu civilizaţia şi se simte total realizată pentru că are misiunea îndeplinită... Nu mai visează la nimic în viaţă decît la tapet nou, apartament cu două odăi, sau poate al treilea copil. Cam aşa.

Femeia realizată 2:

Studii în ţară, predă o perioadă la facultatea absolvită după care primul proiect internaţional.. urmat de alte zeci, de fapt sute. Viaţă în ritm nebun de deplasări dintr-o ţară în alta; explorat continent după continent; văzute şi răsvăzute obiective turistice de invidiat. Viaţă personală realizată, dacă viaţă personală înseamnă seri singuratice, dejun cu o singură ceaşcă şi un platou pe masă şi paturi de hotel mari şi reci.

Femeia realizată 3:

Studii relizate cu succes; angajată la o companie serioasă din ţară. Parcă familie, parcă carieră, parcă casă, parcă masă... parcă vise realizate, dacă vise realizate înseamnă să relizezi mereu visele altcuiva.

imagine

lucruri pe care să nu le știi

2011-03-20T00:05:00.000+02:00

Îmi vine uneori mai greu să fiu optimistă așa cum sunt de fapt. Vine parcă mai greu să cred că totul va fi... va fi cel puțin cumva dacă nu bine. Devin insuportabile piesele cele mai dragi, pentru că mă îneacă. Și se adună tot mai multe de care nici nu aș vrea să aud, nu încă să le știu eu sau oricine altul.
Nu vreau să știu cum e să ajungi într-o zi sinistrat din om matur, realizat și bine pus pe picioare. Cum e să rămîi într-o zi cu ceea ce ai pe tine, în jur să fie parcă un film horror și grija ta cea mai mare să nu fie averile pierdute, sau ce vei mînca, sau unde vei dormi, ci unde sunt și dacă au supraviețuit apropiații tăi.
7000 și 200000 să nu mai fie nici pe-aporape numere atractive. şi parcă în general cifrele să nu mai poarte doar sens numeric.
Cînd vieți, multe vieți nu valorează nimic în fața unor interese politice, în fața obsesiei de a trece peste capuri, a lua sub control ~~petrolul~~ puncte strategice, atunci te simți mic de tot în lume și înțelegi cît de naiv este să crezi în acțiuni de caritate, cauze nobile, iniţiative, voluntariat ... pentru că ei, toată masa ceea distructivă, se şterg la ~~cenzurat~~ cu valori şi principii şi cu tot ce faci tu.
Nu vreau să ştiu senzaţia de greaţă de după filmul Zeitgeist ,senzaţia de apartenenţă nu la ceva mare, valoros şi unic, dar la marea Minciună. De parcă suntem un muşuroi de furnici, care aleargă să-şi facă cumva viaţa mai frumoasă, care cred că ce fac e corect, cred în ceva uman şi nobil cred că doar asta există, însă e suficient să deschizi ochii ca să vezi... cum stau lucrurile de fapt. Că te poate călca oricine şi oricînd, poate sciupa peste casa ta, iar dacă vrea o poate şterge de pe faţa pămîntului şi peste vreo 50 de ani nu va exista nici urmă de tine.
Nu vreau să ştiu sentiment de dezamăgire atunci cînd valorile se colorează-n cu totu alte culori, cînd mănăstirea devine locul unde se dreg chestii nici pe-aproape creştine.
Nu-mi imaginez cum e să crezi că eşti protejat, cînd anume cei care cică-ţi asigură protecţie susnt unul din cele mai mari pericole.
Cum să mai speri cînd nici formulele matematice şi nici legile fizicii nu mai par a fi adevărate?

Altă mare minciună, pe care nu vreau s-o ştiu este că-n viaţa asta trebuie să le încerci pe toate.. scuză inventată de cei care nu pot zice NU viciilor, tentaţiilor sau nu pot scăpa de sentimentul de vină. Atunci se ia pastila "eu trebuie să le încerc pe toate" hai dacă trebuie! şi azi continui să te droghezi, vei lăsa fumatu şi băutu de mîine, vei spune că iubeşti cîndva..
dar să crezi în cîndva acesta a devenit un marte lux oameni dragi!

şi încă, nu vreau să cred că a devenit un mare lux să crezi...

poziția struțului

2011-03-16T22:32:00.001+02:00

probabil asta se întîmplă oricui, numai nu oricine recunoaște că sunt momente cînd ești absolut dezorientat și nu mai știi unde s-o apuci.

cred eu că i se poate întîmpla fiecăruia să schimbe păreri și decizii.

știu sigur că oricine se simte cel puțin abătut atunci cînd greșește, sau merge din inerție undeva unde nu mai este în zona sa de comfort.
în așa situații cazi ca struțu cu capu-n nisip să nu vezi și să nu auzi de vești proaste, să tresari la sunetul telefonului, să-ți fie frică să te uiți la știri... de toate nevoile și cataclizmele care parcă încearcă să ne rărească.
Și în poziția ta comodă, cică în zona ta de comfort, riști să ai spatele neprotejat..., să pierzi momente frumoase și importante din viață sau...
să dai cu capu de asfalt

da-n condițiile în care viața-i totuși una, ce faci nu e o simulare, e real! nu te tot cicăli și pierde în gînduri să da, sau să nu...
e banal, dar n-ai decît s-o iei ușor și să savurezi

imagine
.

go green

2011-03-14T12:42:00.001+02:00

nu pot trece asta cu vederea, pentru că îmi pasă, pentru că mereu am fost suficient de #green ca să nu prejudiciez (cel puţin nu intenţionat) ceea ce este adevărata casă (şi nu imobilul în care eşti conservat)!

Verdele, cuvintele naive #save the planet şi conştientizarea faptului că totul, da totul! începe de la mine dau speranţă ! ( nu mă tem de semnu exclamării după fraza asta, kiar aş mai băga vreo două, da unu îi mai dramatic)

Pentru că iniţiativa a fost deja pornită e şi mai comod că urmează doar să mă alătur, cum pot:
cumpăr produse reciclabile, spay-uri #ozone friendly, separ deşeurile, arunc gunoi în URNE - nu oriunde, TREC LA PUNGĂ DE PÎNZĂ şi renunţ la cele de plastic, poate trec într-o zi la motor hybrid ... deci orice! pentru că POT

orice gest mărunt contează ... ca să nu ne trezim într-o zi cu soarele prins şi el într-o pungă de plastic!

p.s. gutta cavat lapidem non vi sed saepe cadendo

se întîmplă

2011-03-10T12:12:00.003+02:00

k uneori primăvara să fie în toiul iernii, dar să nu vină cînd deja e timpul ei.

locul I nu este cel cîştigător, uneori.

uneori te mîndreşti cu lucruri pe care le ascunzi şi le vrei secrete.
un sfîrşit, uneori, nu înseamnă şi un nou început, e doar un sfîrşit
uneori un search în google makes your day

cu cît mai departe, cu atît mai aproape.. uneori
ca să ai un om aproape, de fapt înseamnă că you have to let him go

uneori mult este puţin, dar puţin este mai mult decît suficient
zîmbetul nu înseamnă bucurie şi lacrima nu înseamnă tristeţe.. uneori

uneori... toate pe lume nu sunt ceea e le credem noi să fie
dar ele pot fi...
uneori
.

dimineaţa cu ecler şi seringă

2011-03-09T15:39:00.000+02:00

Acum jumate de an se bucura de viaţă cum putea.
Cu greu, dar reuşea să tragă după dînsa 2 copii.

Ieri, a fost probabil cea mai tristă zi de 8 martie din viaţa ei. Deşi cu oameni dragi alături, din noapte încă nu mai vedea pe nimeni de durere.
N-am mai văzut-o aşa niciodată pe femeia dezamăgită de toate, care totuşi ~~ştie~~ ştia să creadă şi să îndrume pe toţi, să zîmbească şi să emane căldură.

De ceva timp, nu ştie.. dar simte, că zilele sunt scurte şi puţine...

Azi era deja metastază

p.s. cum să crezi, atunci cînd cienva sau ceva răstoarnă un bol de cerneală peste coala ta albă de hîrtie, pe care ai scri şi ai tot scri de toate...
cum să mai crezi?

imagine
.

încă mă mai gîndesc la titlu

2011-03-06T01:38:00.000+02:00

Îmi amintesc frecvent de asta. în special atunci cînd ........~~text șters~~

Eram prin nu mai știu ce clasă, dar țin minte bine detaliile.
Era vorba despre o temă pentru acasă, să reflectăm asupra sensului unui text scurt.. și încărcat, care zicea:

"Băiatul era foarte obraznic, rece și dur. Orice făcea reușea să strice, să deformeze sau să întristeze. Ca să-l învețe minte, taică-su ia dat o sugestie: la orice faptă rea să bată cîte un cui în ușă. Așa și a făcut.
Zi de zi numărul de cuie creștea. Pînă în ziua în care deja nu mai avea loc pentru cuie noi. Atunci băitu a mers să întrebe ce va urma... a urmat desigur inversul: să scoată cîte un cui ori de cîte ori face un bine.
A durat mult pînă în ziua cînd ușa s-a eliberat de podoabe, însă acea zi a venit. Și atunci băiatu a mers iarăși la tatăl său, de data aceasta ca să zică:
Tată, a fost foarte greu să corectez tot răul pe care l-am făcut. Cu multă sîrguință am reușit să corectez... dar găurile.... găurile au rămas..."

și ce poate fi mai galima decît cogemite găuri

imagine
.

(no) doubt

2011-03-02T23:08:00.002+02:00

cînd am prea multe de spus
și încă așa de încîlcite ~~k de obicei~~
mai bine tac

și ... fi ce-o fi

p.s. și a venit primăvara, parcă

.

cea mai comodă zi

2011-02-23T22:21:00.000+02:00

ziua preferată a săptămînii este totuși mîine.
Orice nu ai face, dacă nu reușești azi mereu există mîine.
așă că de regulă.. ceea ce nu pot, nu vreau, nu știu cum.. în mod miraculos nimerește n agenda (~~pe care nu o am~~) a zilei de mîine.
și exact după aceeași formulă:
mîine voi face doar ceea ce vreau
mîine voi fi curajoasă
mîine voi ști și voi obține ce-mi doresc
mîine voi spune cuvinte pe care nu le bănuiesc,
voi simți adevărat
și, probabil.. tot mîine voi fi fericită

imagine
.

so cry me a river

2011-02-18T19:52:00.001+02:00

nimic nu te poate duce cu gîndu mai departe decît piesele D. Crall, baia cu spumă şi cele două filme pe stomac gol.
Aşa k m-am trezit abia cînd deja eram la ideea că de ce atunci cînd doi sunt împreună, însă nu au ceva care să-i facă un întreg, deci atunci cînd matematica nu mai are valoare şi 1+1 de fapt = -2...
minus doi oameni fericiţi..
Într-o secundă deja eram cu ideea fixă că, uite ies din baie şi merg să termin postarea cu titlu promiţător "mîine".. şi dacă totuşi scriu acuma aceste rînduri, probabil ce mi-am propus voi face... mîine

Dar cei doi, care împart un spaţiu şi mai mult nimic, de ce sunt ei totuşi 1+1? şi cît face ecuaţia asta a lor?

Apa într-un moment devine oarecum prea fierbinte şi mă scoate din zona de comfort. Şi mă gîndesc deja la vecinii care n momentul meditaţiilor mele profunde își permit să consume şi ei apă.. sau whatever
Îmi amintesc iar despre postarea "mîine" şi cîte-am mai vrut să scriu în ea.
Între timp vecinii şi-au făcut chestiile aşa că apa brusc se face rece şi mă aruncă iar ca într-un duş contrast undeva într-o altă extremă, de unde... bingo! îi văd clar pe cei doi ca într-o proiecţie. Ei şi-au stabilit acolo zona lor de comfort, în care de fapt se autodegradează. Sunt obişnuiţi să vadă zi de zi acelaşi semn de întrebare de după 1+1, se iubesc cînd le este mai greu şi se urăsc cînd îşi regretă separat momentele de glorie. Realizează că soluţii ar putea fi diferite, însă prea complicată şi anevoioasă metoda de a le rezolva. Plus tot felu de superstiţii şi jurăminte...
apropo, de ce oamenii îşi jură dragoste pînă la moarte. Pentru că aceasta este un factor extern, care este o imagine negativă și pe care nu o poți învinui că mi-ai frînt inima și-ai plecat în altă ecuație!
probabil așa oamenilor le este mai ușor să creadă în veșnicia relației și a dragostei. Pentru că vor din răsputeri s-o păstreze așa cum li se arată ea în faza emoțiilor, hormonilor și viselor din abundență...

Gîndurile se sparg de sunetul telefonului. Ies anevoios din baie și le las acolo cu apă cu tot.
ce bine că nu le port după mine ~~și nu le știe nimeni.~~
Poate dacă tot am ieșit deja să scriu postarea aia... sau poate mîine..
oricînd vreau eu

imagine
.

idoli

2011-02-17T16:55:00.003+02:00

eram îndrăgostită lulea. Pe-atunci toate fetele îi purtau numele în gînd, poza din revistă se păstra într-un sertar secret, iar băieţii îi imitau stîngaci coafura. El era un fel de idol şi era imposibil să nu visezi la astfel de sentimente.
Mă ia rîsul acuma, cînd îmi amintesc cum se îngîna de la mai toate balcoanele "My heart will go on" şi fetele se vedeau visătoare alături de DiCaprio
Scurtă fu dragostea :) deşi părea intensă. S-a sfîrşit într-un articol, în care actorul a fost întrebat cum era să fi procedat dacă era cu adevărat Jack Dawson? Şi poate acesta a fost sincer, poate a glumit.. poate nu, însă a zis că nu era să-i ardă a sentimente, ci era să-şi salveze propriul "ass".
După asta totu s-a decolorat şi a revenit la normal.
Aşa că mă gîndesc.. ce bine şi comod e să iubeşti la distanţă.
Îţi creezi o imagine, un idol
Nu vezi decît ce vrei să vezi în el
nu observi imperfecţiuni,
nu există riscul să fii rănit..

dar nici şansa să fii îmbrăţişat cînd feel like

imagine
.

fericirea de după colţ

2011-02-14T18:05:00.000+02:00

stai uneori aşa, aham exact aşa şi te gîndeşti... "da ce-am greşit eu k nu merit fericirea", ori "cînd oare va veni şi la mine", ori "gata, la împărţit de fericire am ieşit în pauza de masă şi nu mi-a revenit nimic"...

e şi firesc
cît timp te întrebi asta, atîta timp aşa va fi

pentru că fericirea este inclusiv căldura ceea care te trece cînd îţi aminteşti un zîmbet drag, cînd auzi cuvintele mult-aşteptate
la fel ca şi sclipirile din ochii priviţi pe furiş sau direct
atingerile discrete şi obrajii uşor rumeniţi
gesturi şi frînturi de fraze de la care pluteşti sau ţi se taie respiraţia..
toate.. multe

dar atît de importante
şi nu e o noutate!
fericirea vine din lucruri mărunte! Nu o căuta după colţ...ea te găseşte singură..
mereu..
pretutindeni

imagine
.

ştiu

2011-02-11T23:23:00.000+02:00

am înţeles
de unde te ştiam
încă înainte de a te cunoaşte

te visam. încă de mică
erai tu
imaginea ceea pe care nu o puteam vedea clar
dar ştiam că eşti acela care mă recunoaşte dintr-o sută, care-mi citeşte cuvintele din privire
îmi vede visele în aceleaşi culori
îmi cunoaşte tăcerea

erai tu
cine altul?!

imagine
.

fata cu imagine de jertvă

2011-02-11T16:20:00.000+02:00

Femeia (pentru unii fata, eu nu văd diferenţa) vrea mereu să arate bine. Ea se investeşte în imagine ca într-o marfă de sezon. Uneori cu abilitate, alteori mai bine nici n-ar încerca. Însă ea vrea - să fie observată, dorită şi de fapt fericită.
Încearcă o dată. Apoi mai încearcă. Uneori reuşeşte. Uneori nu.
Şi atunci se ascunde după aparenţa de carieristă, soţie fericită, amantă dorită şi orice altceva.. doar să pară atît pentru ochii străini.. cît şi pentru cei din oglindă că este aşa cum şi-a dorit ea.

Ieri, îmbrăţişat oameni străini şi mai apropiaţi. Revăzut oameni dragi. Vorbit despre toate şi parcă despre nimic. Uneori pe tonuri mai ridicate. Trecut prin moment de tăcere, cu priviri ţintite şi gînduri ascunse.
Descoperit că, oricît nu s-ar investi femeia în imagine de super-puper-ok, oricum are o cogemite amprentă de jertvă.. pe care nu o poate spăla de una singură.
Pe care o vede ori de cîte ori iese din delir şi deskide ochii larg. Pe care o urăşte, dar care îi este totuşi aproape. mereu. ca un prieten adevărat.
Imaginea asta de jertvă nu este atractivă pentru nimeni. Nici pentru deţinătoarea acestui titlu...
de care nu poate scăpa de una singură.

imagine
.

coşmaruri

2011-02-11T02:40:00.006+02:00

sigur le avem toţi.Vise stranii, urîte, cu care nu ne mîndrim. Din care te trezeşti speriat şi ud. Din care vrei să fugi din răsputeri, dar nu te duc picioarele de parcă ar fi prinse în cătuşe.
Coşmaruri în care eşti la un examen la care nu ai învăţat.
Coşmaruri în care îţi moare cineva din părinţi şi plîngi prin somn disperat..
în care te vezi nud în mijlocul străzii aglomerate..

vise pe care nu le vrei şi speri să nu fie realizate niciodată

Şi în momentul în care te trezeşti, te acoperă liniştea pentru că realizezi.. că a fost doar un coşmar.

Sunt, însă, vise urîte din care nu te poţi trezi. Pentru că nici nu dormi

imagine
.

drama eternităţii care s-a născut la sat

2011-02-06T21:08:00.004+02:00

Mereu cînd abia îi treceam pragul oraşului în care am copîlărit, mereu mă treceau fiori parcă.
Anu I de facultate era trist de luni pînă joi şi prindea viaţă doar vineri şi doar la gara de Nord.
Ştiam drumu pe de rost.. orice cotitură şi orice groapă apărută peste iarnă.
Orice revenire acolo, cu timpul, a pierdut din farmec şi din culoare. De la o vreme revenirile erau rare, sumbre şi scurte.

Întîmplarea a făcut să merg iarăşi acolo. Acolo unde nu mai am de ce să merg, decît pentru amintiri şi oameni străini de care mă leagă acestea. Am mers la întîlnirea cu anii de liceu. Nici aceştia nu ai mei - străini.
Şcoala aia, mereu concurentă cu liceul pe care l-am absolvit, atît de mare cîndva... acuma părea un ascunziş rece pentru copii rătăciţi. Pereţi sovietici şi pînă n ziua de azi, cu renumitele "gazete de perete" obosite de ani şi lipsite de priviri, păreau ruşinaţi parcă.. acoperiţi cu straturi de vopsea şi mîngîiaţi pe alocuri de mînile abile ale elevilor.
Clasa, pe care am mai vizitat-o altă dată era şi ea, la fel ca cei prezenţi, nedumerită de ce se întîmplă şi ca un bolnav alzheimer nu mai ştia cine sunt cei care-i acoperă scaunele mici şi băncile decolorate. Aburită de respiraţie şi gînduri mult prea mature pentru pereţii ceea galbeni, dădea frîu liber numai prin geamurile noi cu care se mîndrea şi peste care imaginea se completa cu glod şi cer înnorat.
Sala de festivităţi, care ani în şir îmi părea enormă, dar sigur mult mai aiurea ca cea din liceul meu, acuma abia de reuşea să încapă vreo 50 de oameni... veniţi aici pentru o cauză pe care probabil nu şi-o puteau explica clar, aşa cum n-am reuşit nici eu.
Pe dreapta erau vreo 5 profesori.. bătrîni ... cu feţele şi plămînii îmbibaţi de cretă, privirile calde.. înlăcrimate şi riduri în loc de zîmbet.
Cei care ţineau rol de gazdă erau absolveţii 2011. Nişte copii, de calitatea 3. Cu vise mari, haine şi suflete şifonate.. şi valori, pe care şi le imaginează încă adevărate.
Într-un colţ, pe un stand, poze alb-negru... întitulat in-memoriam... cu nume care sunau cunoscut şi măreţ altă dată.

Programul şi distracţia nu părea să fie vesel nici măcar pentru cei care l-au conceput.
Totul s-a petrecut repede. Cuvinte banale, pronunţate fără a le fi înţeles sensul şi rostul. Şi iar priviri rătăcite.

Drumul spre Chişinău, deşi stricat de vreme şi autorităţi, mi-a părut la fel de drag cum părea cîndva pornirea de la autogară... multaşteptat şi aproape.

Şi.. de data asta nu mi-a mai dat de ştire înţepătura ceea în inimă, cînd păşeam pragul oraşului în care am copilărit.

imagine
.

ia-mă cu tine

2011-02-05T01:18:00.001+02:00

oriunde
mereu
să ne mîngîie acelaşi vînt,
să ne încălzească acelaşi soare,
să fim acoperiţi de acelaşi cer
în clipele cînd timpul se opreşte şi nu există decît doi pe pămînt

dimineţile printre raze de lumină dulce
şi serile îmbibate de arome, dorinţe şi plăceri

mereu
oriunde

ia-mă cu tine

imagine
.

slovesnîi ponos

2011-02-04T13:55:00.002+02:00

eu -sună narcisist, egocentrist, egoist ş încă nu mai ştiu cum, da tare zaibisi.
parcă nu-s egoistă totuşi, nu sufăr de intoleranţă, de idei fixe, de tot felu de altă huinea nesănătoasă. Da totuşi, ceva nu-i tocmai ghine cu mine.
Dacă mi se tot întîmplă să vrea mereu lumea ceva de la mine, să-mi reproşeze lucruri/acţiuni şi ne-acţiuni/sentimente sau orice altceva... atunci ar fi cazul să evaluez cumvai situaţia şi să văd ce fac şi cum fac k să-i satisfac pe toţi.

Eu iubesc oamenii pe care-i am aproape. Da aproape! n orice sens vreţi. Eu nu mă văd cu ei din obligaţie. Nu scriu pe blog la comandă. Nu ies n pauza de masă cu cine-mi este comod sau dimpotrivă incomod. Fac, pe cît este posibil, ceea ce-mi place fără să calce, ce-mi place mie, în ograda altcuiva.
Nu drujăsc cu oameni de la care am indigestii sau care-mi provoacă vomă. ~~blea, şi-s ciotkoasă eu pîn amu~~
Uneori kiar nu-s nici politicoasă măcar.. şi i'm not ashamed of that
Eu vreau doar, blea şi bred, vreau doar să fie pace n lume!

Mie-mi pasă de ce simt ei, cei pe care-i am aproape.
Şi kiar îmi pare rău.. k uneori, kîn le este huiova, eu nu-s alături sau nu ştiu ce să zik sau să fac/nu fac ca să fie mai bine.
prosta şi mie mi se întîmplă să fiu stoarsă. Şi să devin insensibilă sau indiferentă. Nu este o scuză, but still.. matincă este o măsură de autoconservare k s nu se ducă hardu pe apa sîmbetei.

Da ce-am vrut eu să zik de fapt este.. k mie îmi pasă!

imagine
.

dor de ploaie

2011-02-02T23:32:00.000+02:00

Are ploaia ceva. Are ceva mistic. Parcă e tristă şi posomorîtă, dar atît de necesară.
Toate parcă trec după ploaie. Le spală şi le face atîta de clare.
Este punctul cela culminant după care îţi este uşor, calm şi bine. După care nu mai ai griji. După care cerul e senin, privirile directe, cuvintele adevărate.
Înainte de ploaie se adună nori. E vînt aiurea, care-ţi suflă n faţă şi te îngheaţă tot. Norii grei. prea grei. e întuneric şi frig.
Dar după... după este calm şi bine.

la mine... norii se tot adună.. dar ploaia nu mai vine

imagine
.

alias

2011-02-02T00:50:00.000+02:00

cînd ai de ales între două posibilităţi, două soluţii, două căi.. două ceva.. orice...
atunci cel mai probabil există trei evoluţii:
-să alegi una, dacă ai bine aranjate priorităţile;
-să le alegi pe ambele, orice n-ar fi.. şi vei remarca priorităţile răsturnate abia cînd vei vrea să le aranjezi puţin;
- să le abandonezi ambele. oricît n-ar însemna pentru tine.

şi aici vine marea întrebare: vnature, to be or not to be #mat

imagine
.

last train to wherever

2011-01-31T20:40:00.000+02:00

Există zile peste care ai vrea să treci de parcă nici nu au fost.
Există zile pe care le-ai trăi şi retrăi în repetate rînduri.
Şi există zile - prosta zile.
Ceea ce le face astfel sunt oamenii de alături. Oricare.
Şi tanti care te-a kălkat în rutieră şi kaziolu şela care ţi-o tăiet colţu la semafor, şi copilaşu străin care ţi-a arătat limba de peste geam, şi tăticul acestuia care te-a privit lung cu sensuri ascunse...
Şi cearta de la care te abţii
Îmbrăţişarea la care visezi
Cuvintele pe care nu le spui..
Uneori, întregul glob parcă îţi este puţin, iar altă dată te pierzi în patru pereţi.

Toate se adună ca un nor în jurul tău şi se adună şi te acoperă de parcă nici n-ai fi tu acel care eşti. Şi te apasă şi te sufocă .. pînă izbucneşti ca un vulcan adormit de secole.
Ca apoi la ştiri să zică vecinii şi prietenii: "îl ştiam un om tare cuminte şi calm. Mereu bine dispus şi sociabil.. habar n-am ce-o fi dat peste el să facă asta..."

Cînd te acoperă noru este mai greu să vezi ce este după el, dacă este.
şi să înţelegi dacă mai este cineva alături sau doar aparenţe.
să mergi pe direcţia pe care o alegi tu şi nu în uărăvăr...
să fii alături de cine vrei tu şi nu uatăvăr.

imagine
.

ş kiar ni-o plăcut #bilan!

2011-01-30T21:10:00.000+02:00

da,da ştiu, i polgoda ne proşlo, dar... pe atunci încă nu aveam blog, am lăsat să se aşeze emoţiile :D şi de fapt văzui acuma la muzTV prestaţia de mai jos şi m-au năvălit amintiri.
Deci, nu vă voi vorbi despre aspectu fizic. Nu că n-ai despre ce, dar să nu vă prea încălziţi.. vedeţi şi voi, ce s comentez.
Ş kiar mi-a plăcut Bilan. A cîntat, dar a cîntat cu toată dedicaţia, de parcă kiar îi plăcea să ne vadă acolo lîngă scenă şi de parcă scena asta improvizată 'n centrul capitalei corespundea aşteptărilor. 'N fine, nu despre asta-i vorba.
A cîntat #papsa live şi tare frumos. A ştiut să comunice adecvat cu publicul, a dansat fără gîfîit obosit.. deci plămîni antrenaţi (uff, iar mă abat)... şi a cîntat.. şi a tot cîntat. Şi ne privea n ochi parcă pe fiecare.
Nici măcar nu s-a dat cu aere de iaibu Bălan, off s mă scuzaţ' Bilan, care a adus Eurovision la el acasă. Nici măcar nu era beat şi nici afumat cu tot felu de ierburi halucinogene. Kiar era adecvat şi a cîntat.
La unele piese ~~blea~~ mă treceau fiori de la text banaldespre emoţii şi sentimente, parcă despre toţi noi.
Şi a dansat în rînd cu dansatorii din background. Da, mamă, ce mai dansau ăia... Pe fata din trupă mi-e ciudă şi acuma... ce mai făcea n scenă şi încă cît de drăguţă :) vorba ceea "ş niş măcar nu-i proastă" :D
Şi kiar a cîntat frumos şi kiar a fost un show..
Vedeţi şi voi

în limba muzicii

2011-01-30T01:24:00.001+02:00

muzica este mereu alături. kiar şi atunci cînd nu o auzi. ea oricum este pe fundal. Dacă ai auzi-o ţi-ar fi mult mai uşor să faci alegeri, să rămîi acolo unde te simţi acasă.

Dimineaţa cînd urci în rutieră, poţi să înţelegi imediat ce fel de om te duce unde te duce, este suficient doar să auzi ce ascultă.
Mai rar mi se întîmplă să nu-mi vină reflexu de vomă încă de la primele acorduri. Şi parcă-ţi vine s-o rupi la fugă cît mai departe de locu şi de omu ăla.

Da eu... uite, n-am fost atentă la muzica din fundal cînd am urcat în taxi. Şi kiar dacă taxistu e drăguţ.. vorbim şi ascultăm în limbi diferite.
Deşi, uneori, aş vrea să ies şi să merg fără să privesc în urmă... nu pot, prea strîns mă apasă centura cuplată parcă şi peste mintea mea.. şi prea multe obligaţii faţă de transportator. Şi ca să nu aiuresc de atîta şanson şi text cu "paniatii" îmi bag muzica mea n căşti şi merg nainte.
Să văd unde ajung.

imagine
.

banii...

2011-01-29T18:08:00.001+02:00

cică banii strică. da strică cu adevărat. şi anume excesul acestora.
da?
aţă auzit vreodată de Ivanka Trump?Tare de treabă fata. Precis vă zik (dajă ni-i şiudă)
ok .. da de Paris Hilton.. puteam nici să nu întreb. Desigur acuma am putea polemiza tema şi comenta că uite neruşinata, nesimţita pe bani gata, lipsită de morală şi blablabla...
Acuma mergeţi în oricare suburbie. Gasăţi oricare cetăţean de dorit treaz.. şi ziceţi-mi dacă el îi teafăr şi nu-i stricat de ceva... k de bani precis nu. Am mari îndoieli că ştie cel puţin cîţi de zero are milionul.
Că banii în exces nu fac bine îi adevărat, dar nici nu fac răul pe care toţi i-l asumă.
Pe lumea asta strică tot ce-i în exces, atunci cînd dă de o minte lipsită de imunitate.
Banii sunt puternici cît timp indică o valoare careva. Cînd însă e vorba de o boală incurabilă, nu ajută nimic.. şi nici nu strică, dar banii n cazu ăsta ar putea fi băgaţi drept în ... în loc de supozitorii.

Şi kiar pe lumea asta totu strică dacă-i în extreme. Inclusiv prea multă dragoste, dar şi lipsa ei

imagine
.

iar dacă

2011-01-28T23:37:00.001+02:00

niciodată nu ştii sigur ce va urma..
fie şi peste cîteva ore, kiar minute.
Uite azi dimineaţă, eram sigură că reuşesc la rutiera de servici, k la 12 am un meeting şi că pe la 3 voi rîde vesel cu un ceai în mînă...
de fapt, rutiera am scăpat-o.. (aici tre s cenzurez)
şedinţa a fost anulată/amînată/whatever...
şi pe la 3 un statut fb m-a întristat de tot...

în timp ce tu încerci să vezi cum s-ar putea să-ţi aranjezi viaţa în "încadratură" şi apoi "rascadrovcă", de regulă se va întămpla anume aşa cum sperai să nu se întîmple. K asta-i lege mai puternică decît cea a gravitaţiei...
Şi pentru că eşti prea grăbit să observi trecătorii,să-ţi suni părinţii, să iubeşti, să urăşti, să revezi ce culoare-i cerul.. amîni totul pe altă dată ~~nkzdms~~
un lucru de nimic te strică.. altă dată poate să nu fie..

aşa că iubeşte azi.. te rog

imagine
.

povestea de seară

2011-01-26T13:18:00.000+02:00

cînd am ajuns aseară în sfirşit să-mi trag osu n pat, eram aşa de ~~zaibită~~ obosită că undeva în mintea mea dormeam încă de dimineaţă..
şi cum trăgeam perna mai comod, cum numai am aranjat-o bine.. ochii s-au deschis larg k la comandă şi deja nu mă mai lua somnul.
M-au bîntuit gînduri vrute şi nevrute, de la ~~cenzurat~~ alb şi pînă la ~~cenzurat 2~~ negru. nici parcă nu eram în puteri să le alung, rulau aşa ca un film în faţa ochilor tot felu de scenarii.
Nu mai ştiu în care secvenţă am adormit totuşi.. da am constatat a cîta oară că ...
unii fug de trecut..
alţii de viitor..
şi încă sunt din acei care nu-şi pot trăi prezentul

acaşă suntem noi.. oamenii

imagine
.

femeia de altădată

2011-01-24T01:04:00.001+02:00

n-am trăit şi eu vremea ceea
da parcă mi-e aşa de cunoscută..
aşa de aproape şi
parcă îmi lipseşte
vremea ceea cînd femeia era un mister.
Ea ştia să seducă dintr-o privire şi nu prin corp dezgolit. Ea purta rochii unice peste corsete care îi îngreunau respiraţia, doar pentru că era mereu bînuită de gîndul că trebuie să fie frumoasă.
Bijuteria ei cea mai de preţ era vocabularul elevat pentru că serile citea cărţi sau croşeta. Prin doar prezenţa sa făcea să muţească bărbaţii şi s-o trateze ca pe o lady, pentru că asta era ea - femeia de atunci. Cea care lupta pentru cauze nobile, care era căminul casei şi care de mică încă visa la o dragoste sfîşietoare.
Ea se îndrăgostea nebuneşte şi iubea cu toată forţa de femeie firavă, toată viaţa.. un singur bărbat..
Cea căreia poeţii dedicau cele mai frumoase versuri şi căreia îi cîntau serenade.
Cea care era adevărată prin toată suflarea, mereu elegantă şi sinceră..

Ea nu mai este astfel astăzi. Nu ar supravieţui în lumea nouă.

imagine

ce dacă..

2011-01-23T20:39:00.001+02:00

dacă m-aş fi născut undeva prin America? era să fiu naltă, blondă, pistruiată şi miopă, să mă îngraş cu timpul pentru mîncarea de la Mc, să fiu o pată în masa ceea de oameni care se grăbeşte mereu undeva şi să cred naiv într-un American dream.

Sau.. să fiu o englezoaică rafinată, femeie de afaceri, unica reuşită a căreia este cariera, cu un penthouse luxos prin geamurile căruia se vede tot oraşu nespus de frumos, dar pe care nu aş reuşi să-l remarc vreodată şi despre care nu v-aş povesti pe blog.

Dacă aş fi trăit prin India, probabil duceam o viaţă mizeră, era să privesc tristă la cei apropiaţi care n-au ce mînca şi mor de tuberculoze sau de lepră (boli curabile de altfel), să mă mărite forţat pe la 13 ani şi să duc sarcini atîta timp cît sunt fertilă.

Dacă mă năşteam prin Kenya, mai mult ca probabil că eram analfabetă, acoperită toată de cicatrici întîmplătoare sau de pe urma ritualurilor. Era să spăl petice la rîu şi să trăiesc alături de mulţi alţii ca mine prin cocioabe la pămînt. Să mîncăm ce este vînat cu nisip în loc de condimente.

Dacă eram evreică, era să port în suflet durerea de secole a poporului evreu, să mă doară orice reamintire despre genocid, să fiu complexată şi exagerat de religioasă . Să mă tem de războaie, chiar dacă era să fiu obişnuită cu bubuituri de peste geamuri... Să nu cred în oameni şi să am faţa şi privirea îmbătrînită prematur...

Dacă m-aş fi născut oriunde în altă parte, era să fiu oarecum altfel. Era să-mi fie probabil prestabilită şi viaţa şi religia şi apartenenţa politică. Nu pot să ştiu sigur ce anume era să fie altfel, dacă era să fie ...

Dacă era să mă fi născut într-o altă vreme decît acum.. cum era să fie?

imagine

rosturi

2011-01-21T16:26:00.001+02:00

Un sunet aiurit te trezeşte în fiecare dimineaţă pentru că aşa trebuie.
Pentru că nu poţi să zici azi nu merg la lucru "k azi n-am prima pereke". După un kin de vreo 20 de minute te ridici din pat pentru că aşa trebuie. Şi mergi la servici pentru că aşa trebuie.
În drumul tău nici nu observi trecători grăbiţi, trişti sau veseli, fiecare cu greul său cărat în spate.
În staţia de la care pleci zi de zi pe aceeşi destinaţie se întîlnesc dimineţile zeci de "feţe", unele din care deja le cunoşti, dar le ignori. Ele nu au nici un rost în viaţa ta.
Priveşti undeva spre nicăieri, abureşti mînile reci cu o suflare caldă şi te întrebi... da care-i rostu meu?
Rostu cela pe care ar trebui să-l simţi, cel care te umple şi te face împlinit. Pe lîngă scopuri şi planuri mercantile, pe lîngă povestea despre ~~3 iezi~~ "sădeşte un copac, sapă o fîntînă şi ridică o casă "... k dak ar fi acesta, atunci eu nu m-aş mai realiza n viaţa asta, da numai peste vreo una.. cînd mă voi naşte un moşnegel, care va şti să le facă pe toate.
Pe lîngă targeturi şi taskuri banale inventate de noi pentru noi, există doar două rosturi esenţiale n lumea asta:
cel masculin - de a fertiliza
şi desigur cel al femeii - de a se lăsa fertilizată :D ... de fapt cel de a aduce viaţă.
Şi nimic altceva nu este în stare, se zice, să te realizeze mai mult decît fenomenul cînd doi renasc în unu.

Şi dacă toate-s aşa de clare şi simple, unde se grăbeşte şi se kiteşte toată lumea asta zile şi nopţi. Cumpără case, maşini, iahturi, firme.. cumpără tot ce se vinde...

dacă rostul îi unu....

imagine
.

cuvinte încărcate

2011-01-20T12:28:00.000+02:00

Nu cred în cuvintele întotdeauna şi niciodată.
Sunt mult prea complicate pentru mine. Utilizarea lor te face un fel de semi-zeu. Cum altfel, tu vei trăi mereu şi ştii sigur că ceva anume va fi întotdeauna, iar altceva niciodată.
Cum poţi şti sigur, da sigur, că azi îţi place laptele, da mîine nu-l mai vei suporta?
Mie în copilărie îmi părea super dezgustătoare ceapa. beaki. cum poţi s-o mănînci. Acuma o mănînc :D în fiecare dimineaţă în loc de spălare pe dinţi :)) hai, k aiuresc. Deci na, nu mai e dezgustătoare.
Cum poţi zice nu ne vom mai vedea niciodată, dacă ce vrei tu să zici de fapt e "cu siguranţă ne vom mai vedea, pentru că vreau asta, doar că nu voi recunoaşte".
Da cum unii îşi jură "dragoste pe viaţă", iar peste ani se urăsc deschis şi se întîlnesc prin judecăţi... împart averi şi copii.

Acestea sunt cuvinte cu încărcătura prea grea pentru mine. Da oricum le folosesc. Pentru că în momente în care bătăile inimii parcă ar fi în stare să spargă ziduri, acelaşi "întotdeauna" pare prea puţin şi prea mic pentru intensitatea emoţiei, pe care tu ai vrea s-o păstrezi vie mereu. Şi acelaşi "niciodată" pare atît de inofensiv că nu va sta în calea mereu-lui tău

Eu nu cred în cuvintele întotdeauna şi niciodată.
Sunt mult prea complicate pentru mine.Prea încărcate şi imposibile.
Dar îmi place să cred k, atunci cînd le zik, aşa se şi întîmplă.

imagini
.

tu ce ascunzi?

2011-01-19T18:24:00.000+02:00

Prima dată cînd am minţit eram mică şi am făcut-o din întîmplare (n-a fost cauză penală :D ). Cînd explicam mamei de ce am minţit, am zis k a fost o glumă - pe atunci cuvînt nou pentru mine, sensu căruia nu l-am înţeles pîn la capăt, da ştiam că cei maturi îl folosesc frecvent cînd dezmint vreo informaţie. Mi-a fost grozav ruşine pentru isprava ceea aşa k mi-am zis să fiu mereu sinceră.
Aşa şi a fost... de cele mai dese ori. De fapt chiar îmi place să zik lucrurilor pe nume. De regulă nu ascund lucruri şi zik ce cred. Dar am constatat la fel, că eu pot şi încă destul de calitativ să mint :S
Nu-i de laudă. Nu încerc să explic cum şi de ce.
Doar un fapt este cert: mint toţi. măcar o dată ~~pe lună~~
Şi bunicile cînd răspund la întrebări despre de unde se iau copii.
Şi soţii cînd vin acasă peste o zi.
Şi soţiile cînd revin de la shopping
Şi politicienii cînd primesc întrebări incomode.
Şi preotul cînd face altfel decît te îndrumă..
deci toţi.
Şi nu este o scuză "mint toţi, înseamnă că-i ok. minţim n continuare". Este ca şi atunci cînd ai recunoaşte că ai o problemă. E primul pas.. pentru a face ceva altceva sau altfel, sau total diferit, încît să nu te frămînte gînduri, să ai insomnii, sau chiar depresii pentru că te simţi vinovat, iar lucrurile o iau razna.

Este suficient să începi de la a nu te minţi pe tine... după care să treci şi la alţii

imagine
.

în sfîrşit...

2011-01-18T15:04:00.002+02:00

Cîţi din voi fac dimineaţa gimnastică? - da ce-i asta, nu?!
Cîţi duc un mod de viaţă sănătos? - asta cum "mod de viaţă sănătos"?
Cîţi din voi practică vreun sport? - da hai fără să ne minţim ruşinos.. practică sport înseamnă regulat şi cu plăcere. Deci cîţi?

Dacă pîn acu n-aţi răspuns pozitiv vreo întrebare, nu vă întristaţi. Nu-i grav. De acum înainte lucrurile se vor schimba radical! Pentru că ministrul TS şi-a făcut blog.
În sfîrşit vom fi o naţiune sănătoasă atît fizic, cît şi... da fizik îi suficient. Abia de acuma 'nainte tinerii din Moldova vor şti cum arată o piscină nu doar din filme porno ci şi din imagini de pe blog (probabil).
Abia acuma tineretul va avea ocupaţii mai serioase decît băutu, fumatu şi prostituatu.. ~~acuma vor citi despre toate pe blog.~~
De acum nainte moldovenii vor fi puternici şi sănătoşi şi vor şti să mînuiască nu numai hîrleţu şi sapa! pentru că acuma există blogu!
finally!
Pentru generaţiile care vin obiectul cultura fizică nu va fi doar o bifă în orar pentru a suplini spaţiile libere.
Ei nu vor face cros în juru satului şi vor juca fotbal/volei/basket cu mingi adecvate şi cu profi care-şi ştiu meseria.
Acestea vor fi posibile abia acuma. Thanks God it happened.

Şi poate în cîteva decenii vom avea şi un mens sana in corpore sano...

imagine
.

mici da' mari

2011-01-18T00:23:00.000+02:00

am confruntat asta de multe ori. Nici nu pot zice că mă mai surprinde, nu contează la cine s-ar referi. Efectul pe care îl provoacă acest fenoomen, este de fiecare dată acelaşi: provoacă greaţă. Cine? Oamenii care se cred şi se dau mari şi tari. Cei care îşi măsoară abilităţile după grosimea (mmm ... poate şi aceea, însă acuma despre altceva..) portmoneului, după dimensiunile şi complexitatea parcului auto şi evident după numărul de rude prin organe de drept sau instituţii de stat. Cei care obţin (dak pot să zik aşa) totu la o adiere a vîntului. Ei te privesc (dak te privesc) din cap pîn în picioare şi te remarcă dakă nu ai cumva costumu din colecţia trecută. Cei care nu ştiu să facă nimic şi habar nu au cum arată lumea reală.
Off, hai s mă opresc. Deci efectu pe care ăştia îl provoacă este mereu acelaşi. Anume de asta categorizez oamenii în mici şi mari.

Şi.. îmi plac oamenii mici. De la înălţimea lor se simte foarte bine contactu cu pămîntu şi se vede foarte frumos cerul ;)

p.s. şi încă, se zice, dak vrei să ştii ce reprezintă un om cu adevărat - dă-i putere.

imagine
.

femeia pe care o invidiam

2011-01-16T19:33:00.000+02:00

Ea era tipul de femeie care te încălzea dintr-o privire. Nu, aici nici o aluzie de sex. Era doar atît de aproape, parcă, că era bine şi liniştit alături de ea. Ştia parcă mereu ce să zică şi cînd să zică. Uneori îmi părea că le ştie şi le reuşeşte pe toate. Şi în taină o admiram. Mi se părea că dacă o voi admira deschis voi părea ridicolă. Aşa că era un obiectiv al meu să-i semăn.

Încercam să fiu umbra ei. Să fac lucruri pe care le-ar aprecia. Mă entuziasma faptul că a reuşit tot ce şi-a propus. Credeam toate acestea, pentru că altfel nu putea fi... Pînă într-o zi.

Am prins-o plîngînd. O făcea în linişte şi în tihnă. şi încă smerită. Nu-şi putea permite s-o vadă cineva aşa, dar acuma nu avea de ales. Fără să întreb nimic, a început cu o frază pe care nu o bănuiam: "Nu ştiu ce fac şi ce vreau. Cînd eşti dezamăgit acasă, incerci să obţii ceva la servici. Aşa am acuma ce am prin muncă. Cît priveşte casa. Soţu este ca un chiriaş. Vine face un duş. Schimbă hainele şi uneori mănîncă. Se mai întîmplă să avem sex... nu ştiu din întîmplare, sau disperare.. sau necesitate. Practic nu vorbim. nu avem ce. M-a rănit de prea multe ori. Probabil şi eu am făcut-o nu o dată. Ceea ce-a obţinut nu este nici măcar ură. este indiferenţa. Acuma, te rog să uiţi ce ţi-am zis."

Am stat mută şi am ascultat. Nu puteam, da nici nu ştiam ce să zik. Da şi era de prisos orice cuvînt acolo.

Aşa k am lăsat la o parte imaginea de femeie din reflexie şi am plecat. K ea să creadă în continuare.. că este acea pe care o invidiez.

imagine

bermuda everywhere

2011-01-14T18:16:00.000+02:00

nu vreau să mă dau mare şi tare în "d'ale relaţiilor", da care altă temă poate interesa mai mult?! evident k numa banii ş sexu. Despre ultimile două n-am ce vă zice acuma, aşa k rămîn la ceea ce mă "doare" cum s-ar zice.

Relaţiile dintre doi îs un fel de Bermuda triangle pentru mine. Uneori în ele te poţi pierde fără urmă.
O relaţie e în stare atît să te reanimeze şi să te aducă la viaţă, cît şi să te macine pîn la praf. Cel mai straniu însă este că lucrurile acestea sunt clare şi evidente de la chiar începutul începuturilor, obstacolul şi inamicul principal de regulă fiind chiar cel care nu vrea să vadă că "dom'le, relaţia asta nu merge.. da' hai s-o screm în continuare"... sau "eee, nu... da dak nu va ieşi nimic.. mai bine nici nu încerc"... sau multe alte variante cu acelaşi rezultat, cel pe care nu-l aştepţi.
Într-o relaţie sănătoasă, mi se părea mie, va fi mereu aşa echilibru ca şi în vasele comunicabile. Cînd vasele acestea sunt la acelaşi nivel totu arată perfect.. dajă prea..
În realitate, însă, nu ştiu dak se întîmplă frecvent să nu existe tendinţa de a fi mai sus. Din egoism, instincte, luptă prostească pentru mmm.. pentru un fel de întîietate, k tipa "uite cine-i stăpîn în casa/viaţa/lumea asta", poate şi o uşoară înclinaţie spre sado-mazo, sau de ce nu din banală prostie şi încă din multe alte detalii mărunte care distrug la fel ca şi picătura de apă "nu cu propriile puteri, ci cu frecvenţa căderii".
Şi cînd cei doi nu mai ştiu cum să se afirme, începe vînatul pe teritorii noi, sau domenii noi. Carieră, şube, maşini, amante/amanţi, mult alt bred care te îngroapă şi mai adînc.
Nu ştiu dacă există vreo cale- una corectă.
Nu ştiu dacă există vreo soluţie bună - unică. ~~sigur că nu~~
Nu ştiu dacă există vreo posibilitate să înţelegi "sentimentele" dintre doi.

Ele de asta şi sunt sentimente.. k nu se supun raţiunii

imagine
.

2011-01-13T00:25:00.000+02:00

există locuri din care iarna nu pleacă.

Ea este mereu prezentă. Rece. Albă. Lipsită de arome și simț.

Cînd știi că iarna va fi întotdeauna, nu aștepți primăvară.

imagine

post despre h.. evo znaet și

2011-01-12T22:20:00.000+02:00

cre k în viața fiecăruia se întîmplă momente care sunt cruciale...
Momente în care te gîndești "~~blea~~ .. asta-i viața mea! ia s mă iau în mîini și să fac ce ~~simt~~ cred k trebuie să fac"
Și așa cum asta se întîmplă fiecăruia, vine și peste mine cîte o astfel de revelație, care parcă-mi arată viața k pe palmă și văd atît de clar ce și unde stă, da n-ar trebui... ce urmează însă este.. nimik,
nu se skimbă nimik
și vine o altă zi
Și cît de disperat n-ai fi azi.. și cît de rahat nu ți-ar pare ceea în ce ești acuma.. mereu vor fi situații cînd vei zice "și huinea... iaka în așa șeva încă n-am fost..""mai rău nu poate fi"

da loc pentru mai rău cît și pentru mai bine este mereu.
și cît de hrenova n-ar fi azi, totu va fi ok mîine...
k mereu va veni o altă zi

așa k ia-o ușor
din viața asta încă nime n-a ieșit viu
așa k enjoy ;)

imagine
.

relații cu lapte și miere

2011-01-08T22:58:00.000+02:00

azi dimineață, cît luptam cu gîndu "poate mai dorm" și cu acel k "am ceva programat" și tre să-mi car fundu din pat.. deci cît timp conștiința mea lupa cu lenea, am ales să mă ajute deșteptarea în asta. ei de dimineață însă erau puși pe teme crude... care se fermentează greu de tot în capu meu încă pînă acuma.

Cică se zice k dragoste de fapt nu există. Am parafrazat oleakă, da esența e asta. Reportajul, dak pot să-i zic așa, zicea k în relație există vreo 3-4 faze... în toate predomină îndrăgostirea la care se adaugă tot felu de hormoni super-mega krutîe, care te amețesc și îți transformă sîngele într-un cocktail nebun. Cam din cauza hormonilor este cel mai amețitor primul sărut și cel mai fierbinte primul sex. Nu zik.. și al doilea și al 5-lea îi grozav de bun... da nici unu nu se compară cu primul. Se zice k după cele vreo două prime faze ale îndrăgostirii vine obișnuința și the ugly truth

Oamenii, cică, doar se obișnuiesc unu cu altu și apoi le este frică de schimbări.

Primu meu gînd "~~blea~~ și bred" și al doilea, care vine imediat, "da de fapt....."

Și aici mi-am amintit k o gărmada cupluri din prieteni care aveau o relație de peste vreo 5 ani, nici nu mai ajungeau să le oficializeze. Trecuți demult peste fazele hormonale, aceștia priveau sceptic orice farmec al posibilei familii și le rupeau într-un final fără milă. ..Ca doar după numărate luni, să se căsătorească cu altcineva... cît timp cocktailu încă-i în sînge... atît de dorit este, că oamenii se agață disperat de prezența lui și probabil cred k de această dată totu va fi diferit.

Și eu sunt rațională. Și chiar cred k acest fapt este pe cît de real, pe atît de adevărat.

Dar mai și ~~cred~~ știu, că pe lîngă trup, omu mai dispune și de suflet, care nu se hrănește cu chimie și se îndrăgostește pentru totdeauna. sper.

imagine

mama ei de normă...

2011-01-06T00:40:00.000+02:00

asta ni se întîmplă de mici. Suntem învățați dak plîngi mama skimbă skutecu și dă mîncare. Apoi suntem învățați k urmează să saluți vecinii de la 2, să astupi gura cîn tușești, că este igienic să te speli.
Apoi suntem învățați și deja normați că băieții și fetițele au ~~multe~~ ceva diferit, că urmează să faci sex după căsătorie și blablabla.. de parcă nu ați ști.

E normal, uite, ca toți să-și învețe tema pentru acasă și s-o prezinte la solicitarea profului. Ce se întîmplă cînd tot grupu nu mai pregătește tema și nu mai vine pe la ore? vreo lună, două, trei. apoi apar și sunt niște elevi exemplari.. profu cre k afighește

E normal să ai febra 36,6. Kînd aceasta este diferită, vreun an, deja te miri de acest indicator.

E normal dacă soțu și-a înșelat o dată sau de n ori soția. Dacă l-a înșelat ea, ap ori îi curvă, ori.. alte variante nu-s. îi normal să fie. Cum de își permite.

E normal.. da multe ce îs normale pe lumea asta. Fiecare de fapt își dorește alături un om normal. Nimeni n-ar vrea să vadă zi de zi același studiu de caz "depresie maniacală" și fazele ei, sau niorlăit emo la tot pasu. orice nu s-ar întîmpla.
Numai k de fapt uităm de aceea că omu-i ceea ce mănîncă, respiră, ascultă, tace sau zice.
Omu-i toate realizările și aspirațiile. Tot el îi și eșecurile sau obstacolele care-l doboară sau pe care le înfruntă.
Omu-i de fapt așa de multe lucruri frumoase... da și cîcatu care iese dintr-însu.
Omu uneori ți-e cel mai bun prieten.. și asta e normal, da tot el îți poate deveni cel mai mare dușman.

Și ca să nu-mi ies din minți, tot aruncîndu-mă între normal și nenormal, am apelat la ceea ce transforma dezbaterile din bred bespantovîi și marazmatic, în aruncări de argumente a unor oameni cît de cît informați. Deci am apelat la definirea termenilor. Și termenul ~~blea~~ m-a tulburat încă mai mult, prin faptul că și regula se eschiva de la un răspuns clar ... ea zice "regulă, dispoziție obligatorie prin lege sau prin uz"!
Deci ceea ce facem zi de zi asta și stabilește norma.
Dacă la noi toți poartă pantaloni mulați- asta e normal. toți îs glamurnîe. Dak îi porți prin Europa, devine clar pe ce bani îți tîrîi existența.

Deci într-un cuvînt.. ganesc în vreo 3,4 cuvinte... omu-i tot marazmu ista de norme pe care le inventează, le crede și le urmează.

Apoi le încalcă..

p.s. the point is.. that there is no point.

imagine
.

femeia "cumsecade"...

2011-01-04T23:23:00.003+02:00

Ea este femeia tipică.

Reprezentanta sexului frumos neobservată de obicei pentru că nici nu-şi doreşte atenţie și pentru că timpul în care trăieşte este mult prea rapid pentru emoțiile ei.

Ea este ironică, sarcastică şi de neatins parcă, într-o lume în care totu-i la distanța unui click.

Ea este de fapt o umbră a fiinţei care trăieşte în interior.

Este foarte drăguţă, nostimă şi adevărată.

Puţini o cunosc aşa cum este... autentică.

Puţini îi ştiu tăcerea ~~care o doare~~, în schimb ea o cunoaște pe a multora pentru că știe să asculte și să înțeleagă.

Poartă un costum gri aiurea, care stă asimetric și care o arată oarecum deformată și prea puțin apetisantă. Ea, femeia cumsecade nu știe să se prezinte ca marfă.. da' și găsește asta dezgustător.

Ochelarii îi ascund riduri fine, cît și culoarea adevărată a ochilor.. în care demult nu mai este sclipire.
Acasă o așteaptă, k de obicei, camera goală și rece, iar spre noapte soțu de la care.. are de ales:

să cerșească dragoste.. să primească un refuz alcoolizat și să adoarmă plîngînd,
sau să nu-i ceară nimic, da să adoarmă cu gîndu la un oarecare altul, mîna între picioare și iarăşi... lacrimi

Femeia cumsecade nu poate să vrea sex! asta-i o rușine!

ea nu știe decît un singur bărbat! de unde alții??

și habar nu are ce-i acela sexshop.
Ea este virgină probabil pînă naşte, atît de scunde sunt cunoştinţele ei în domeniu.

Ea este mult prea departe de ce este lumesc, petru că preferă să trăiască într-o lume imaginară.

În care forma și conținutul se îmbină perfect

Și în care nu trebuie să se ascundă după un ambalaj expirat.

imagine

"ironia vieţii" se zice k

2011-01-03T23:44:00.002+02:00

după a nu ştiu cîta vizionare a filmului ăsta mi-am amintit nişte secvenţe din copilărie. Toli pentru că filmu îi sovetskii, toli pentru că acesta rulează mereu de aceleaşi sărbători copilăreşti, toli pentru că nu prea înţelegeam încă de mică de ce filmu începe acţiunea în saună... Da las bărbaţii în saună cît nu m-am abătut de la temă şi hai s întreb:
de ce obişnuia lumea să meargă în băi colective pe atunci?
Din cîte ţin eu minte apă caldă era întotdeauna şi acasă; probabil era o perioadă stranie pentru că se mergea la ~~saună~~ băi colective vnature pentru a se spăla şi cum de îşi puteau permite oameni care se întîlnesc zi de zi la serviciu, la bancă, la magazin... să se expună nuzi unii altora într-o ţară Sovietică şi socialistă în care nici sex nu există! ???
De ce se făcea asta?
Parcă văd cum se ajungea sîmbăta şi familia întreagă pregătea obiectele necesare acestui ritual învăţat parcă pe de rost şi cu entusiasm neprefăcut se mergea la locul cela care putea primi întregul oraş...
Îmi amintesc privelişti stranii care mă învăţau nuanţe anatomice pe băbuţe urîte şi zbîrcite, care aveau sînii pînă la buric.. şi nu, nu aveau buricu prea sus :S care se spălau dezgustător şi nu priveau în jur.. parcă faptu că ele nu văd pe nimeni ar exclude şi posibilitatea ca să le vadă pe ele cineva. Se mai întîmpla să apară cîte o mămică cu băiatu n sala pentru femei.. k na, taică-su nu ştie ce să facă cu el...
Îmi amintesc că nu-mi plăcea locul acesta, pentru că mergeam derutată şi speriată de faptul că nu ştiam cum să mă port şi ce să fac ... da mai bine unde să mă uit atunci cîmd toţi în jur sunt nuzi ...
Şi numai cei maturi probabil savurau din privelişte.
Cele mai tinerele se simţeau super bine acolo, k uite ce bine arată.. şi că desigur au cu ce!
Cele mai în floarea vîrstei aici căpătau motivaţie să mai lupte pentru ce-şi propun ele să lupte.
Iar cele care deja nu luptau pentru nimic, v-am zis.. k nu priveau n jur... da rodeau triste în pielea trecută prin multe.
Ce se întîmpla în sala vecină habar nu am şi nici nu îmi doream vreodată să ştiu. Chiar nici acuma.

Şi deoarece am fost numită azi curioasa zilei, chiar sunt curioasă să ştiu.. dacă a contribuit asta măcar la creşterea natalităţii cumva?!
dacă nu... atunci chiar nu-i înţeleg rostul

imagine
.

let there be miracles

2010-12-31T20:20:00.002+02:00

Cît n-am pretinde noi k suntem prea mari să credem în poveşti şi cît nu ne-ar învîrti viaţa minţile prin cazuri şi necazuri, mereu cînd se apropie sărbători calde, cele în care tu din colpilărie încă investeşti toate speranţele şi credinţa că va fi bine că ceva bun se va întîmpla, oricum atunci cînd anii sunt despărţiţi doar de minute, nu de luni sau zile, tu vei perinda prin gînd amintiri, vei construi din nou pe loc gol speranţe şi planuri grandioase!

cel mai drăguţ în toate acestea este faptul că acuma chiar vei crede cu adevărat!

Şi atunci cînd tu crezi, tu vei reuşi!

Şi eu, uite, cred că noi le putem reuşi pe toate. Posibile şi imposibile. Frumoase şi grandioase!
Viaţa şi încă mai mult serviciul m-au învăţat că lucruri imposibile nu există! cesna-cesna
Şi cele mai neaşteptate lucruri se pot întîmpla. Şi cei mai buni oameni îi vei avea alături. Şi vei iubi.

Este suficient doar să crezi, să simţi şi să le laşi să se întîmple... lucrurile frumoase din viaţa ta!

La mulţi ani, dragii mei!
şi let ther be miracles >:D<

imagine
.