in memoriam

Ştiţi expresia "спортсменка, комсомолка и просто красавица"? era cu siguranţă despre mătuşa mea.

Femeie în toată firea. Sfioasă, inteligentă, mîndră. 

Îmi amintesc, îmi povestea, că în copilărie a făcut şi gimnastică şi dans şi muzică.

Făcea totul cu dăruire. 

Îmi povestise că după nunta ei a mai durat o săptămînă pînă la prima noapte de dragoste. Bărbatul căruia s-a dedicat, însă, nu a meritat, părerea mea.

A născut două fete, care însă nu i-au urmat exemplul în nimic.

Era foarte blîndă şi atunci cînd trebuia să fie dură inclusiv. 

Nici nu-mi amintesc clar ziua în care ne-am întîlnit pentru ultima dată.

Azi se fac 7 ani de cînd nu mai e.

Acuma regret nespus că nu mergeam s-o văd mai des.

Regret toate serile şi poveştile pe care nu ni le-am spus. 

Regret că am văzut-o rar zîmbind. 

Uneori o visez. 

Şi în vise e aceeaşi - Femeie rară, din acelea pe faţa cărora ca o amprentă stă sacrificiul ca rostul vieţii. 

A sacrificat tot ce-a putut. Mereu.

Şi vreau să cred, că măcar acuma, oriunde ar fi, e fericită.